Ultimul meci al vieții - retragerea , falimentul și regăsirea

1. Istoria multor sportivi ne arată că talentul poate deschide uși, dar numai caracterul poate susține succesul pe termen lung.
2. Când aplauzele se opresc și luminile stadionului se sting, omul rămâne față în față cu întrebarea cea mai importantă: „Cine sunt eu fără performanțele mele?”
3. Adevărata victorie nu este să câștigi o competiție, ci să-ți păstrezi credința, caracterul și sensul vieții după ce ai ajuns în vârf.

Transcript

SPEAKER_00 0:01

Bună ziua, bună seara, salutare, dragi prieteni. Depinde la ce ora și de unde ascultați sau în ce zi ascultați sau în ce timp al zilei. Vă spun întotdeauna bun venit la podcastul lui și Umbre. Sunt Lică Bărlea și astăzi vreau să fac acest episod despre ceva ce este actual în lumea sportivă. S-au încheiat campionatele, interne internaționale, competițiile internaționale, competițiile UFA, dar și de handbal, basket, hockei, și toate celalte discipline sportive. Și la sfârșit de sezon de competiție, se fac foarte multe transferuri, dar și retrageri. Rageri din competițiile sportive datorită vârstei, datorită problemelor de sănătate sau alte motive. Și interesant că am ascultat recent un așa scurt câteva secunde, poate un minut. O statistică despre retragerea fotbaliștilor de exemplu foarte mulți. Statisticele spun că 80% din fotbaliști milionari, deci foarte mare procent, în circa 5 ani după retragere, 3-5 ani, ajung fără bani și cu vicii. Este foarte interesant această statistică și vreau să vorbesc despre asta pentru că în spatele acestei decădări abrupte de la fi milionar ajunge în bankrupty, trebuie să fie ceva ce scapă multora sau nu sunt atenți sau nu plătesc atenție. Da, există statistici reale și destul de șocante. M-am uitat pe mai multe, pentru că a fost sincer provocat de aceasta, cunoscând cazuri concrete, chiar dacă unele cifre populare au fost exagerate mediatic în timp. Cele mai citate statistici sunt acestea, de exemplu, aproximativ 78% din jucătorii NFL ajung în faliment sau substres financiar sever în primii 2-3 ani după retragere. Puteți să consultați aceste statistici printr-o simplă căutare. Aproximativ 60% dintre foștii jucători NBA au probleme financiare majore în primii 5 ani după retragere. Dar dacă faci cercetări mai riguroase, arată că procentele reale de faliment legal sunt ceva mai mici decât cele care se repetă în presă pentru presa le și umflă un pic, dar totuși aproximativ 1600 dintre voști jucătorii NFL declară faliment în circa 12 ani după retragere. Și asemia se întâmplă și cu cei din MB, dar nu numai. Unic la retragere, devin vicepreședin sau parte din bordu de conducere a echipei în care au acat, mai ales dacă au acat pe perioadă lungă de timp. Și alții devin antrenori renumiți. Cristiu, care recent anul acesta, a câștigat cupa Italiei și campionatul a luat de pe locul în ti. Deci a priat această echipă de la mulinho. Și el este un vișor de al doilea soție mele al atenei. Deci cumva cunoaște mai multe detalii despre disciplina lui sportivă, despre dedicarea lui, despre seriozitatea lui, însă puțin ajung la așa nivel. Pentru motive, leste de înțeles, disciplină, riguriozitate, însă, totu statistica asta merge mai mult spre cei care decad după retragere sau care ajung în falimen sau în bankrupsy. Și mulți nu intră juridic în bankrupty, însă trăiesc în colaps financiar, depresie, dependențe, divorțuri și pierderea sensului vieții. Aici este adevărata tragedie. Și fenomenul nu este doar în fotbal. Boxeri celebre au ajuns să piardă avere norme aici în America boxul este foarte urmărit și cunosc personal la două ora și distanță de noi cunoaștem un boxer renumit care a ajuns la nivel, să fie campionă la nivel în America și are așa intercontinental ceva medali foarte centuri foarte importante. Dar este un om care a investit în imobiliare. Jucători de tenis sau basket bal au ajuns dependențe olimpice au intrat în depresii severe după retragere, dar și sportiv de performanță au probleme enorme cu alcoul, jocurile de noroc, drogurile sau relațiile distruse. Oare de ce se întâmplă asta? Problema nu este că au avut prea mulți bani. Problema este că dezvoltarea lor umană nu a ținut pas cu succesul exterior. Mulți sportivi din toate disciplinele sportive și au construit identitatea doar pe performanță, au fost validați doar pentru rezultate, au trit într-un sistem hiperstructurat, au fost protejați de realitate într-un fel, adică fiind cu antrenamentele și cu meciurile ca să poată performa, sigur și să ajungă la sumele despre care vorbesc, vorbim de milioane de dolari sau euro au fost protejați de realitate în sensul că s-au învârtit între teren, antrenament și competiții. Au avut bani înainte ca să aibă maturitate interioară, așa este una din chei. C au avut bani, dar nu au avut frameul, adică structura interioară și matură ca să suporte acest succes financiar. La 25 de ani mulți devin milionari pentru că sunt buni, pentru că sunt performează, dar emoțional, uneori sunt încă adolescenți. Iar succesul amplifică ceea ce există deja în om. Nu transformă caracterul, ci doar îl expune. Aici este una dintre cele mai importante lucruri care vreau să le. sau idei care vreau să le transmit în acest episod. Și anume faptul că dacă ne uităm atent la această statistică, observăm că caracterul este infrastructura care trebuie să poată să susține orice fel de succes. Nu aș spune numai în zona sportivă deși mă referați la asta la zona sportivă, dar și în alte domenii. Dacă pui, de exemplu, în zgârie în ori pe o fundație slabă de nisi, se prăbușește. Și nu are o fundație puternică. Nu pentru că acel bloc, acea clădire este rea. Poate să arete frumos și luxuri și tot, dar fundația nu îl poate duce. Tot așa și mulți sporti au fost antrenați cum să câștige, cum să concureze, să reziste fizic, să facă față presiunilor, dar nu au fost învățați cum să gestioneze golul când trăiesc fără aplauze, cum să trăiască în afara aplauzelor sau a pricerilor care le-au dat tribunele, sau cum să nu a fost învățați cum să administreze banii sau cum să îmbătrânească, sau cum să piardă identitatea de star. Sau să se îndepărteze de ea, pentru că este pentru vreme orice. Și apoi vine retragerea din competiția, cum am spus, pe datorită vârstei, datorită accidentelor sau altor motive. I retragerea pentru un sportiv este aproape similară cu o moarte simbolică. Dintr-o dată stadion îl tace, lumea nu îl mai caută, corpul fizic începe să decadă. Adrenalina dispare, faină scade, cumva rutina în care a fost prins se rupe, are mai mult timp liber în care poate să facă orice pentru că înainte era disciplinat, inclusiv măsura cecoleții și o alte dulciuri sau toate erau calculate proteinele și toate vitaminele și esensul vieții în general se evaporă. Mulți sportivi nu sunt pregătiți pentru vidul acesta. Și psihologic asta seamănă enorm cu o criză existențială sau sindromul pierdere identității. Unii înarcă să umple acest gol care rămâne acolo prin lux, de aceea cheltuiesc foarte mulți bani pe mașini de lux sau lucruri care nu neaparat au o valoare în timp. Relații superficiale al corp, poate pariuri, droguri, aventuri diverse sau cheltuieli compuls care sunt cele mai desîtlite. Dar problema nu era lipsa plăcerii, ci problema era lipsa sensului vieții, the meaning of life. Foarte interesant este că mulți sporti care au rămas stabil după retragere, aveau încă din timpul carieri o oarecare disciplină financiară sau mai adâncă, mai bine rădăcinată prin educație, chiar credință în Dumnezeu, familie stabilă, un mentor sau avut parte de o mentorare pozitivă, corectă, o identitate dincolo de sportul pe care l-au practicat, chiar proiecte paralele, știu fotbaliști care, de exemplu, ten numărul 10 de la FC SB, care este un fotbalist foarte bun, dar deja are proiecte în care investește proiecte imobiliare în București, dau un exemplu, lista poate este foarte vastă și poate să continue. Pi care sunteți mai aproape de cultura sportului românesc. Capacitatea de a trăi fără validare constantă de fost învățați să trăiască fasta pentru că, de exemplu, un sportiv trebuie să știe să și pierdă. Nu mai să câștige pentru sunt meciuri care se pierd. Și unii când ajung la astfel de situații chiar că intră în depresie și poți unii se retrag prematuri pentru că nu știu să piardă. De exemplu, sunt câteva exemple care aș putea să le dau deși lista este foarte lungă. Tom Brandy și a dezvoltat brand-uri de succes și business-ul Magic Jes Johnson a devenit un om de afaceri extrem de influent. Care este diferența, au înțeles că scopul este că sportul nu este scop în sine, ci este un, cum să zic, o etapă în procesul, nu identitatea lor finală. Aici aș vrea să fac o mențiune ce sunt aceti la care mă refer și care îi voi menționa pentru ca să aibă și sens dimensiunea succesului care a avut. Deci George Foreman, a fost boxer profesionist, campion la mondial la categoria grea, a trecut prin crize personale și un gol interior profund după perioada de glorie. După o experiență spirituală radicală și a schimbat viața și a devenit pastor și mentor pentru tinere. O să amintesc ceva despre Tyson Furry, un boxer britanic, campion mondial la categoria grea, el, după ce a ajuns în vârful boxului mondial, a intrat în depresie severă în alcoolism și consum de droguri. A vorbit deschis despre foarte deschis despre faptul că familia credința și sprijinul oamenilor apropiate l-au ajutat să revină. Michael Ohr este a fost jucător profesionist de fotbal american în NFL, crescut într-un mediu extrem de dificil și a reconstruit viața prin mentorată, disciplină și oameni care au investit în el. Povestea a inspirat și filmul The Blind Side. Dennis Rodman, un basketbalist renumit în NBA, unul dintre cei mai mari recuperatori defensiv din istorie, deși a avut faimă și succes enorm, viața lui a fost marcată de instabilitate emoțională, alcool. Partii și conflicte interioare profunde. Adrian Mutul, exemplu, fotbalist român care a jucat la cluburi importante, precum Celsius, Juventus, Florentina, cariera lui a fost afectată de probleme disciplinare și consum de cocaină despre care el a vorbit ulterior public. Eu personal am ascultat pe YouTube o emisiune de oră cu el. Și a recunoscut ca fiind una dintre ce mai mari greșeile a vieții sarea. Astăzi el investește în spații comerciale și aca, de exemplu, un fotbalist brazilian, câștigătorul al baronului de Aur și camionul mondial, este cunoscut nu doar pentru performanță, ci și pentru faptul că și-a păstrat o identitate puternică ancorată în credință și familie în mijlocul faimei mondiale. Team Tebau, jucător de fotbal american și el din NFL, cunoscut pentru faptul că vorbea deschis despre credința lui creștină, chiar în perioada de maximă expunere mediatică. Sau Jonathan Isaac, basketbalist din NBA, remarcat pentru pozițiile sare publice despre credință, caracter și identitate din color de sport. Ronaldinho, de exemplu, fotbalist brazilian, considerat unul dintre cei mai talentați din istorie, după retragere, a avut probleme financiare și juridice, inclusiv blocarea contului și dificultăți administrative, deși câștigase normă în carieră. Unul fotbalist columbian, Andrei Escobar, fost fotbalist colombian, poveste tragică despre pasiunea uriaș pusă pe sportivi și felul în care societatea transformă performanța într-o problemă de viață și moarte. Andrew Agasi, jucător profesionist de tenis, și lumea asta este foarte vastă a tenisului. În autobiografia lui, vorbește șocant despre depresie, gol interi și faptul că ajunsese să urască sportul în timp ce el era un idol mondial. Foarte mulți tineri și nu numai au crezut și cred, ceva de genul acesta, că dacă ar avea milioanele de euro, de dolari, cu adevăr, ar fi foarte bine. Dar istoria sportivilor arată contrariu. Deci poți avea faină, foarte mulți bani, un corp perfect, aplauze și trofee, și totuși să fi gol, dependent și pierdut. Poți face, dragul meu ascultător dacă dorești și te invit să o faci, o paralelă extraordinară și cu viața spirituală. Talentul poate duce omul acolo unde caracterul nu poate rămâne. Și Pavel ne vorbește pentru că el a participat la jocurile olimpice din Tarsu Ciliciei și el folosește și în lui Timotei, și în Corin, și în alte părți imagini din lumea sportivă. Tocmai ca să ne învețe, că știa că sportul este fascinant și atrăgător pentru mulți. Să înveți adevăruri spirituale. Paralela pe care o face apostolul Pavel este într-adevăr foarte actuală și este extraordinară. El nu folosește întâmplător imaginea sportivilor. Acolo în lumea greacă romană, jocul atletice și celalte jocuri olimpice erau aproape o religie culturală. Pavel observase foarte bine disciplina sacrificiului, lupta pentru glorie și probabil și tragediile ascunse din spatele succesului și îl spune lui Timotei în 2 Timotei 2 cu 5, și cine se lupte la jocuri nu este încunat dacă nu s-a luptat după rând. I în 1 Corinte 9 cu 25 spune că toți cei ce se luptă la jocurile de opște se supun la tot felul de înfrână, restricții, da, regim, cum vrei. Și ei fac lucrul acestea ca să capete o pună care se poate vește și. Trecătoare femeie, da? Campionat lauri, noi să facem lucrul acesta pentru o comună care nu se poate vește și. Nu este suficient să ai talent, forță sau faimă, contează cum lupți, spune Pavel, contează ce fel de om devi în timp ce câștigi pe drumul acesta al succesului, pentru că ea rămâne și după ce succesul sau activatea sportivă se întrerupe. Pavel a observat ceva ce societatea modernă încă nu înțelege pe deplin. Disciplina exterioară fără forme, fără formare, fără o construcție interioară, nu poate susține viața pe termen lung. Mulți sportivi au avut corp antrenat și bine dezvoltat și capabil să facă chiar se doboare recordul mondiale, dar suflet ne-a antrenat. Au avut performanță uriașă, dar nu fundație care să susțină caracterul. A avut glorie, dar nu o direcție în viață, nu înțeles sensul vieții. Și sportiv care au coborât foarte jos. Și care și au regăsit viața doar prin credință, mentorată și construție o reconstrucție interioară. De aceea este important cu cât mai mare succes să te înconjoși cu oameni de încredere, prieteni și un mentor, cel puțin un mentor care să te ajute să-i permiți, să-ți vorbească, să te ajute să te regăsești sau să te analizeze sau să te critice. Un exemplu foarte cunoscut este George Forman. A devenit, cum am spus, un camion mondial la box, a avut fain uriașă și bani, și mult, mult succes. După perioadă de declin și gol interior a trecut printr-o experiență spirituală radicală după un meci în care aproape a murit de epuizare. El descrie acom ca o întâlnire profundă cu Dumnezeu. Și a schimbat complet viața, a devenit pastor, mentor pentru tineri și a reconstruit existența pe alte valori decât gloria ringului. Este foarte interesant că după ce și-a schimbat viața, paradoxal, a revenit și în box și a devenit din nou campion mondial la 45 de ani, dar era deja un alt om interior. Un alt exemplu puternic la care vreau să mă opresc, este Tyson Furry. După ce a devenit camion mondial la categoria grea, a intrat într-o depresie severă, depresie care se observă la foarte mulți sportivi de performanță. Tocmai datorită presiunii și care nu știu să-gestioneze. A intrat în alcool, droguri, a avut gânduri suicidale și tentative chiar izolare, dar el însuși spune că aveam tot ce visam și totuși voiam să măr. Succesul nu poate umple golul existențial interior. Fără ei vorbește deschis despre faptul că doar credința, familia, de ce mai apropiati și oameni care l-au tras înapoi spre viață, l-au ajutat să se reconstruiască. Am vorbit despre filmul The Blind Side inspirat din viața lui Michael Ofer. El nu a fost un faliment financiar clasic, ci un om care venea din haos și abandon. Viața lui s-a schimbat prin oamenii care l-au înventorat. Ea oferit structură, disciplină și sens. Deci, în multe cazuri, ceea ce salvează sportii nu sunt banii, ci relațiile sănătoase și sensul, descoperirea sensului vieții, the meaning of life. Cu toți ați văzut și cunoașteți astfel de povești că oameni sporti de performanță care au ajuns să se prăbușească în vârful succesului. Pavel vedea asta încă de acum 2000 de ani. Nu este încununat, zice el dacă nu se luptă după rândul ei. Adică nu orice victorie este o victorie adevărată. Poți să câștigi stadionul dar să spieri sufletul, sau să ridici trofee, dar să te prăbușești ca om. Poți deveni foarte celebru și totuși să nu știi cine ești atunci când aplauzele se opresc și nu mai sunt adresate ție. Mul sportiv au fost pregătiți cum să câștige un meci, dar Nu și cum să supraviețuiască după ce meciul s-a terminat. Așa să închei cu câteva concluzii și vă mulțumesc pentru că ascultați aceste episoade. Satiscile și mie în arată că sunt tot mai mulți și apreciez foarte mult. Încerc prin aceste episoade să aduc concluzii practice pentru a ne ajuta, ne preveni să nu ajungem în pe urmea celor care au experimentat cu amărăciune distrugerea, falimentul, problemele și zice Biblia că un om înțelept învață din greșelile altora. Viața mult sportivă în concluzie, vreau să spun, ne arată că omul poate ajunge foarte sus, fără să fie cu adevărat pregătit pentru înlțimea, dacă vreți, puneți unghimele la care ajunge. Poți avea talent extraordinar și totuși să nu ai pace, poți ridica trofee și totuși să fii gol pe interior. Poți să fi aplaudat, ovaționat, scandat numele tău pe stadioane uriașă, și totuși să nu știinești atunci când luminele se stingă. Muți, foarte mulți au fost entrenați foarte bine, cum să câștige și au câștigat, dar nu au fost antrenați cum să trăiască după victorie sau când nu mai au victorie. Pentru că succesul îl expune pe om, nu îl creează, nu spune totul despre el. Retragerea sportivilor nu mai rată ceva. Omul nu poate trăi doar în adrenalină, faimă și validare tot timpul. La un moment dat, fiecare ajunge față în față cu întrebări mai adânci ale vieții, de exemplu, cine sunt eu fără aplauze, ce rămân când performanța se termină, ce poate umple golul interior. Omul are într-adevăr nevoie de sens, adevăr, de relații autentice, reale, de caracter și mai ales omul are nevoie de Dumnezeu. Îmi place foarte mult sportii care, atunci când înscriu goluri sau punctează și dică tricou de de subt, mulțumire către Dumnezeu sau I love you Jesus saupre către părinți. Deci către cei apropiați care ojuta să recunoscători, prin să arată că sunt recunoscători. Dar poate cea cea mai mare victorie nu este să cucerești stadionul sau să ajungi în topul statisticilor într-un sport, ci să te păstrezi, să nu te pierzi pe tine însuți în timp ce îl cucerește acele trofee. Iar poate adevărata maturitate începe atunci când omul înțelege că valorarea lui nu stă în bani, în trofee sau în aplauze, ci în cine devine înaintea lui Dumnezeu și înaintea proprie conștiințe. Dragilor, permiteți-mi să închei o rugăciune scurtă, așa cum îmi place deseori, nu de fiecare dată, dar deseori să închei cu rugăciune. Ne ridică inimele mințele, gândurile spre tine, doamne, și de binecuvântăm și îți mulțumim și pentru sporturile care, discipline sportive care sunt în lumea lor actuală, atât de multe, atât de diverse, vaste, și din care toate din toate putem să învățăm. Doamne, într-o lume, care ne învață să alergăm mereu pentru succes, pentru premiu, pentru trofee, ajută să nu ne pierdem sufletul în timp ce încercăm să câștigăm lumea sau aprecierea lumii sau un anumit succes care l-am propus într-un segment de viață. Doamne, învață-ne să construim nu doar pe performanța exterioară, ci și pe caracterul interior. Doamne dă înțelepciune să purtăm bine atât succesul cât și eșecurile. Doamne, păzește-ne de mândrie, de gol interior, de de impedență, de aplauzele oamenilor, ajută-ne să ne găsim identitatea, nu în faimă, nu în validare sau mulți bani, ci doamne, în tine. Pentru că noi învățăm din cuvântul tău că voi venim în lumea asta și voi mergem, dar în timp ce câștigăm trofeie sau avem succes, ajută-ne să nu ne pierdem inima și focusul de pe tine. Te rog, vinde că e pe cei răniți după cădere, restaurează pe cei pierduți și ridică pe cei care se simt că viața lor nu mai are sens după ce luminile s-au stins acolo unde au performant, performa doamne și fâine oameni care nu doar câștigă curse în viață, ci fâine cei oameni care termină bine alergarea, cum spune apostolul Pavel, să ne sfârșit cu bine alergarea. Îți mulțumim, de binecuvântăm și ajută-ne să rămânem cu ochii țină la tine. Tu ești că peinia și deci săvârșirea credinței noastre ISUS. Îți mulțumim, amin. Să fiți binecuvântați, vă aștept la următorul episod, când va apărea, pentru că am spus că postez random, nu am deocamdată o zi anume când postez, uneori mai des, uneori mai rar. Fiecare prin toate aceste episoade, dacă reușesc o să gânteie o mică provocare sau aduc în inimele voastre să vă gândiți sau să meditați timp de câteva secunde sau minute, pentru că știu că mintea este asaltată cu atâta informație și ni multe părți, dar dacă reușesc așa o mică provocare, eu sunt mulțumitor lui Dumnezeu și vă. Și vă încurajez spre tot ce e bun, tot ce frumos, aceea să vă însuflettească. Fiți bine cuvântați!