Când instinctul de supraviețuire devine pericol

1. Nu tot ceea ce oferă siguranță în vremuri normale te va proteja și în timpul furtunii. Uneori, discernământul valorează mai mult decât instinctul.
2. La fel ca renii care s-au strâns unii lângă alții pentru protecție, dar au fost loviți de același fulger, și oamenii pot confunda uneori apropierea de mulțime cu adevărata siguranță. În momentele decisive ale vieții, fiecare om trebuie să învețe să gândească, să discearnă și să aleagă cu responsabilitate.
3. Cea mai mare protecție nu este să fii aproape de toți ceilalți, ci să fii aproape de Dumnezeu atunci când furtunile vieții se dezlănțuie. 

Transcript

SPEAKER_00 0:01

Salutare, dragi prieteni de preutindeni. Totdeauna vă spun bunit la emisiunile pe care le fac din când în când pe acest podcast. Anul trecut eram într-o călătorie prin Mana și mi s-a apărut pentru câteva clipe că văd niște reni. Erau departe și nu eram sigur dacă ochii nu mă înșelau. Știam că aceste animale sunt extrem de rare în această zonă, iar populația lor a ajuns la un nivel critic. De fapt ultimere sălbatici din Montana au fost observați în număr foarte mic în ultimii ani. Într-adevăr, în British Columbia în Canada rareori se văd exemplari izolate venind acolo și trec granița spre sud spre Montana, Idaho. Aida are doar un pic graniță cu Canada sau spre Washington State. Aici părințiile sunt extrem de sporadice. Din păcate specia a suferit un declin masiv din cauza pierderii habitatului și a pădurilor. Dar ce vreau să spun este că câteva zile mai târziu după ce am trecut grăița în Canada și am ajuns în impresionații mulți munți stâncoși, poate auzit din albert de Rocky Mantanți, am avut surpriză să văd doi răni. Săteau liniștiți într-un peisaj care părea de sprins dintr-o carte poștală. Zona este splendid, am fost și vara șiarna. M-am oprit și am privit câteva minute. Erau animale deosebit de frumoase, puternice și totuși vulnerabile. Privindu-i gândul mea zburat la o întâmplare reală care a șocat o lume întreagă. În vara anului 2016. Pe un plato montan din Norvegia, peste 300 de reen au murit aproape instantaneu în timpul unei furtuni cu fulgere. Cuando adunat deasupra lor, animalele au făcut ceea ce instinctul lor le dicta de mii de ani sau strâns unele lângă altele, pentru protecție. Dar în acea zi, exact ceea ce trebuia să le salveze viața le-a dus moartea. Un singur fulger a lovit pământul, iar curentul electric s-a propagat prin sol și prin corpurile animalilor afrate atât de aproape unele de altele, și în câteva secunde, peste 300 de reni au rămas întinși pe stângile muntelui. Această imagine tulburătoare ascunde o lecție profundă de viață. Uice ne oferă siguranță în vremuri normale poate deveni periculos în vremul de furtună. Și chiar i, la un timp de conciliere, creștină vorbeam cu un client despre faptul că lucrurile care o vreme ne-au ajutat și ne au fost bune și au fost de un real sprijin. Se prea poate ca în mai târziu să ne încurce sau să ne saboteze. De ce este important să învățăm lecții prețioase și chiar și în această imagine tulburătoare ascunde o lecție profundă de viață. Uori, instinctele care ne-au protejat i nu mai sunt suficiente pentru provocările de asta. Și uneori cea mai mare nevoie a omului nu este să urmeze turma, ci să aibă discernământul de a înțelege ce se întâmplă cu adevărat în jur. Povestea aceasta care v-am spus este. Puteți să o căutați pe Google și să aflați mai multe detalii despre acest incident. Este tulburătoare într-adevăr, această istorisre și tocmai pentru că arată un paradox al existenței, ceea ce în mod normal ne protejează din nou spun, în anumite contexte, ne poate distruge. Deci, Reni s-au apropiat un idealții din instinct de supraviețuire în natură, apropierea de turmă înseamnă căldură, siguranță, poate apartenență, protec împotriva predătorilor lup și alte animale de pradă, dar exact acel instinct bun a devenit fatal într-o situație excepțională, aici apare una dintre cele mai profunde lecții existențiale. Nu orice comportament care funcționează în vremul normare mai funcționează și în vremu de furtună. Mulți oameni trăiesc exact așa, se lipesc de mulțime, merg cu mulțimea, de mentalitatea colectivă, de grup, de elogii, de ideologii, concepție dominante, de emoția generală care este propagată, cer scuze, este seară la noi, în California când fac această înregistrare, și am vorbit destul astăzi, poate mai fac greșeli. Crezând că deci oamenii se apropie și trăiesc așa mulți oameni, crezând că simplul fapt că dacă toți fac asta, oferă siguranță. Dar une ori curentul distrugere din celăl tocmai prin masă, istoria este plină de astfel de exemple. Panică colectivă, fanatism, dictatori de tot felul, de la micro la macro dimensiuni, bule financiare, jocuri financiare, ura de grup, isterii sociale, sisteme religioase corupte sau foarte corupte. Sau chiar comunități toxice în care oamenii se validează reciproc până când se prăbușesc împreună. Există aici și o lecție psihologică foarte importantă. Frica ai face pe oameni să se îngrămătească. Și frica niciodată nu este bună pentru că întotdeauna creează panică. De aceea este important să avem pace în mijlocul oricăor furtuni, că atunci în pace putem să acționăm la îndemnul Duhului Sfânt sau bazați pe cele mai bune decizii. În momente de incertitudine omul caută imediat, poate ați observat apartență sau confirmare sau validare, aproapeerea de alții, de ceilalți de cei mai buni dacă se poate din grup sau cei mai promițător. Dar apropierea fizică sau emoțională nu înseamnă automat adevăr sau siguranță. Unori tocmai lipsa distanței interioare devine pericoloasă. Omul care nu mai poate gândi singur, discerne singur sau să stea singur, devine extrem de vulnerabil la curenții care trec prin grup. Din perspectivă spirituală, imaginea este aproape profetică. Biblia vorbește deseori despre mulțimi care merg împreună spre distrugere. Cum a fost în generația Potopului la turnu Babela, apoi mai târziu, mulțimea care striga furibundă, răstănește, răstignește pe domnul Iisus sau avertizmentul lui Isus că largă este calea care duce la pierzare și mulți sunt pe ea. Dragilor, nu mulțimea garantiază adevărul. Am avut parte și eu de experiențe în care am observat că oamenii au ales mulțimea sau să stea departe celor mulți, deși a trebuit să treacă timp ca să se dovedească că s-au înșelat sau nu luat decizia cea mai bună. Unori salvarea vine tocmai din capacitatea de a rămâne lucid când toți ceilalți reacționează instinctiv. Mai există mai multe lecții, m-au dus cu gândul la acești reni în atâtea lecții de viață. De ce? Pentru că tocmai un lucru care trebuia să salveze. Unitatea sau ceea ce îi salva, cu multe ocazii, a ajuns să lucreze împotriva lor. Dar există și o lecție despre vulnerabilitatea condiției umane. Reni nu au făcut ceva rău. De aia sau întâmplat nu. Pur și simplu erau limitați de instinctul lor. Asta făceau ei când se simțau amenințați. Asta arată cât de fragilă este existența. Poți avea intenții bune, poți urma ce pare natural. Și totuși să fie expus unor forțe mai mari decât tine, pe care nu le cunoști, pe care nu le poți controla. De aceea omul are nevoie nu doar de instinct, ci și de discernământ. Ați auziți cei care iubiți Biblia despre darul deosebirii duhului, discernământ spiritual, deosebirea duhului, înțelepciune și transcendență, adică capacitatea de a vedea dincolo, chiar capacitățile intuitive activate care sunt la nivelul Duhului omului. Instinctul conservă viața biologică, dar discernământul poate salva sufletul. Și poate cea mai grea lecție este aceasta. În vremuri de furtă, nu orice apropiere este protecție. Uneori salvarea presupune spațiu, luciditate și verticalitate interioară. Fulgerul da, a lovit și lovește adesea, unde totul este conectat. De ce este important să nu ne încredem în oameni în Biblia spune, blestemată este omă care se încrede în om, care se sprijin pe un muritor, care se încrede, care ochii noștri, ochii voștri, dragi ascultător, să fie mereu pe Hristos, pentru că în orice circunstanță el va găsi o cale ca să te scape. Și chiar dacă nu te scapă, cum au spus cei trei tineri în cuptorul cu foc și a dragmea și abet nego Anania, Zarel și Azaria. Chiar dacă nu le scapă, tu rămâi vertical, conectat în Dumnezeu în Hristos. Dați-mi voie să închei cu rugăciune așa cum îmi place să fac deseori, nu întotdeauna, dar deseori. Și ne în inimele, gândurile, le îndreptăm spre Dumnezeu în rugăciune și spunem doamne Dumnezeu, tu care ai creat cerule și pământul animalele, de la care primim atâte valoroase lecții, și în cartea proverbelor ne înveți de la gândaci și gândă cele mici până la animalele mari, vulturi, cal, lei, ne înveți atâtea lucruri din cartea proverbelor și în general, dar acum ne înveți prin acești reeni. Îți mulțumesc că tu vezi ceea ce eu nu văd și cunoști pericolele pe care mintea și dinama mea nu le pot anticipa. Dăm înțelepciunea să nu urmezi mulțimea doar pentru că este mulțime și să nu caut siguranță doar în ceea ce fac cei din jurul meu. Învață-mă să caută adevărul, chiar și atunci când este dificil și rămând credincios, vreau întotdeauna să rămân credincios convingerilor pe care tu le-ai sădit în inima mea prin cuvântul tău. În vremu de furtună păzește-mă de frică și de reacțiile proprii și pripite proprii, în crezătoare în propriile puteri. Păzește-mă de ele. Dăm discernăm în să deosebesc între ceea ce este cu adevărat bun și ceea ce doare pare sigur, aparent. Dăm discerntul acesta doamne și mie și ascultătorilor mei, ajută-ne să nu ne mai punem încredem în oameni nici în sisteme sau împrejură, ci întotdeauna în tine, căci tu e stânga cea veșnică, care dai nemurirea și care protejezi. Când ne simțim singuri, amintește-ne că prezența ta ne este suficientă. Când suntem presați să ne conformăm, dă ne curajul să rămânem statornici. Când nu înțelegem de ce trecem prin anumite încercări, ajută-ne să credem, că mâna ta conduce chiar și prin vale umbre morții. Păzește-te inima, păzește-ne Doamne, sufletul și mintea. Fămă un om al pății, al adevărului și al discernământului. I atunci când furtunele vieții vor veni, ajută-ne să rămânem aproape de tine, căci în tine se află adevărată siguranță. În numele Domnului Iisus Hristos, mă rog. Ain. Și vă mai lasă un verset din salmul 20 cu 7. Unii se bizuiesc pe carele lor, alții pe caiilor, dar noi ne bizuim pe numele Dnului Dumnezeului nostru. Este îndoi și ca noi rămânem în picioare. Fiți binecuvântați, ne auzim la următorul episod și acum gândul mă duce la proverbe capitolul 6, unde vorbește despre furnici cât înțelepte sunt, dar poate că un alt episod, de la toate învățăm așa de multe lucruri. Fie bine cuvântat în numele Domnului și voi să fiți foarte binecuvântați pe tot ce puneți mâna și cu cine interacționați. Fiți echidistanți, credeți-vă în Dumnezeu.