Oameni care adună tot … dar se simt goi

În acest episod vorbesc despre Tulburarea de acumulare. Tulburarea aceasta nu vorbește doar despre obiecte păstrate… ci deseori despre un suflet care nu mai știe cum să se simtă în siguranță fără ele.

• Biblia spune: „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” Uneori acumularea dezvăluie locul în care omul își caută liniștea și identitatea.

• Există oameni care adună lucruri compulsiv, iar alții adună diplome, realizări și validări — dar ambele pot ascunde aceeași foame interioară după valoare și acceptare.

• Tulburarea de acumulare poate transforma casa într-un depozit, dar mai grav este când inima devine atât de încărcată încât pacea lui Dumnezeu abia mai găsește loc.

• Hristos nu a chemat omul să trăiască posedat de ceea ce adună, ci liber — capabil să lase jos ceea ce îi sufocă sufletul.

Transcript

SPEAKER_00 0:01

Vă salut, dragi prieteni din nou! Sunt Lică Bâdla și vă spun bunvenit aici la podcastul Lumini și Umbre. Așa cum unii dintre voi știți prin natura muncii mele am ocazia să intru în multe case și am observat ceva de-a lulul anilor. Fiecare casă te întâmplă cu o atmosferă anumită specifică. Unele case au pace, altele simți tensiunea de la intrare, altele au o lumină, o lumină vin nou o lumină fizică, și fiindcă sunt pline de pace, radiază o lumină a prezenție lui Dumnezeu sau o deschidere deosebită. Alele case în unele simți așa o apăsare, uneori simți că într-o casă, oamenii respiră, adică trăiesc în pace, în armonie, în relații sănătoase, constructive. Iar în altă casă parcă supraviețuesc și este totul sumbru, nu datorită decorului interior, ci datorită atmosferii care este înprentată acolo, energetic, spiritual, cum vreți, încă de la intrare, încă înainte ca oamenii să-și deschidă gura să comunice. Cu atât mai mult po să constat acest lucru după ce începe comunicarea, începe conversația. Știți că ca să le spun foarte multe despre sufletele celor care locuiesc în ele, recent, am intrat într-o casă și pe exterior arăta frumos, îngrijită elegantă, cel puțin de departe când ne-am apropiat, dar când am intrat în interior, aproape că nu aveai loc unde să pășești, lucruri peste tot: cutii, cutiuți, obiecte, hâti, lucruri adunate de ani și ani de zile. Și ceea ce domina, casa erau 10 de ceasuri vechi cu cuc, știți cu pendurile acelea lânțurile acela cu greutăți care atârnă de ceasurile vechi. Într-adevăr, o colecție impresionantă, dar foarte depozitată în toate camerele, acasă cu patru camere, foarte neglijent. Paradoxal, nici măcar nu puteai vedea bine ceasurile, pentru că erau îngropate în așa mare de lucruri acumulate pur și simplu aproape când vedea ai până și sepășești și nici măcar pereții celor aveau grăveală. Imediat m-am adus aminte de ce am studiat la universitate la psihologie că există oameni care dezvoltă o formă de acumulare compulsă. Este o tulburare de acumulare, o tulburare reală recunoscut în DSM 5, în recunoscută în psihologie, în manualul de diagnosticare a aborilor mentale. Am mai văzut și mașini în care există lucruri până aproape de Tavan. Iar șoferul mai are doar un pic spațiu în care se intre și să conducă. Sintre înăuntru. Dar în momentul acela, mintea mea nu s-a dus spre teoria psihologică, ci spre suflet, spre sufletul oamenilor, cum de altfel de fiecare dată predominant mă gândesc la sufletele oamenilor. Pentru că am realizat că există și sufletele care arată exact așa, oameni care au adunat atât de multe lucruri în interiori, frici, răni, neiertări, vină, presiune multă realizări sau validări, chiar amintiri, atașamente și putem să numim multe altele, în cât Dumnezeu și pacea lui abia dacă mai au loc să pătrundă. Și poate că aceasta este una dintre cele mai mari tragedii ale omului modern, că adună enorm, dar nu mai știe să se odihnească. Astăzi vreau să vorbim despre acumulare, despre lucruri pe care oamenii le adună în casele lor unii oameni, dar poate hai să spunem că toți adunăm lucruri, dar mai ales despre lucrurile pe care le adunăm în suflet. Fica mea mai mare, Amanda, Rebecca, a adoptat de recent de câțiva ani de vreo 5-6 ani, el este găsorită de 7 ani, 8 ani, 8 ani, 8 ani, mai bine de 8 ani. Și a adoptat împreună cu soțul ei cu coaps, prițit și nepotul Zecrai, Zecrai Jackson, când vă mai mă dresc uneori. Deci au adoptat un stil de viață minimalistă la început când am auzit despre această ideologie, creți-mă că nu am învățit-o, pentru că nici n-am știut multe despre ea, decât minimalist despre minimalism. Dacă ce am înțeles de la Amanda de ce și cum, pentru că sincer, când am venit în America în urmă cu 10 ani când ne-am mutat, ia s-a mutat mai repede la facultate și cu batul cu Marco. Pred că am venit, nu vreau să o vorbesc decât pentru că mi-a dat voie. A avut 163 de perechi de pantofi și a cumpărat din banii ei, nu e o problemă, muncea studia, și la vremea aceea era mând de ea, era foarte deja atunci foarte harnică și era siguran necăsătorită. Acum luat lucruri, haine, când, nu că nu aveau unde să lăpună, dar exagerat. Când se umblică 163 de perect de pantofi, sigur, a făcut donația, a dat din ele, în coace încolo și au rămas cu vreo 90. Și între timp, sigur s-au schimbat și moda, s-a schimbat și lucrurile, și sunt altele. Însă, m-am bucurat de ea, și de generile meu, au adoptat un stil de viață minimialism, nu numai în America, dar pentru timpând, poți să adun lucruri la sfârșit. Dar nici măcar aici când vorbim de aceste lucruri, nu vorbim de tulburare de acumare compulsivă, nici vorba aici, era vorba pur și simplu de acumare de lucruri, poate vor fi bune. Fratele meu, care locuiește în America de 30 și ceva de ani, el avea o vorbă când veneam în vizite în America. El spunea. Eu îl întrebam, dar ai și asta, și asta așa, de la mașini de teren sau trocuri sau știu, alte lucruri. Și noi nu trebuie, dar bine să ai. Nu trebuie, dar bine să ai. Am început și eu să folosesc expresia asta. Dar adevărul este că dacă nu ne trebuie, nici nu e bine să avem că se adună prea mult și umblăm după ele și ne poate ne umple spațiu și ideea, nu vreau să dezvolt concept, ideologia asta sau mentalitatea asta e de minimalism, dar este foarte bună pentru că omul ține în casă doar lucrurile de care are nevoie. Când acumulează peste ce are nevoie face donație dă în stâng la asociații care se ocupă, sunt aici armata salvării și multe alte organizații în care eu am fost de câteva ori cu trocu să duc lucruri pentru că ajung într-o destinație bună, dar și dacă nu mai ai nevoie de ele, dar vreau să vorbesc despre asta acum. Poate ar fi bine să dezvolta acest concept într-un episod separat. Am învățat la fica mea partea pozitivă a conceului. Sigur este și partea radicală care dar e foarte extremă și unii deja ți-au auzit despre ea. În viitor oamenii vor ajunge să nu aibă nimica și să fie fericiți. Acum oamenii care adună și adună muncesc și pe bună dreptate au posibilitatea alejeri să-și cumpere o casă sau două sau proprietăți sau lucruri care să fiu binecuvântare pentru ei, pentru comunitate sau pentru familia lor este absolut normal. Dar nu vreau să dezvolt despre asta. Încer scuze că am divalgat așa mult de la temă, dar cumva este tangențială. Așadar, astăzi vreau să vorbesc despre oameni care adună tot dar se simt goi. Sau în casa se umplă dar sufletul rămâne gol. În psihologie această problemă se numește cel mai frecvent. Harding disorder. În român tradus este ceva de genul turborare de acumulare compulsivă cum am și amintit, sau tezaurizare patologică acumare compulsivă. Așa cum am spus, este introdusă în manualul de diagnostic de SM5 ca tulbare distință. Caracteristicile principale sunt următoarele, persoana adună foarte multe obiecte, chiar fără valoare reală, este extrem de greu să arunce lucruri. Simte anxietate, vină sau panica atunci când trebuie să renunțe la ele. Locuința devine aglomerată atât aglomerată până afectează funcționarea normală. Uneori persoana nici nu mai poate organiza sau găsi lucrurile. Poate să includă aici atât hainele, cât și cutiile, hârtie, obiecte, stricate, recipiente, cumpărături excesive. Chiar și lucrurile care poate vor fi utile cândva. Cum spune abunicul meu, avea o proprietate mare acolo în România, zicea, poate vor fi bune cândva. Nu au fost niciodată. Sau probabil dar extrem de rar. Psihologic deseori este legată de anxietate, traumă, pierdere, un sentiment de nesiguranță, chiar o nevoie de control sau reflectă un gol interior sau poate să reflectă un atașament emoțional față de obiecte, dificultate de separare și renunțare la lucruri. Această tulburare apare uneori împreună cu depresia, cu O CD, tulburare obesiv compulsiv, cu ADHD, traumă relațională, singurătate severă și este un lucru foarte important de remarcat că nu orice persoană dezordonată are această tulburare sau faptul cum am amintit, că cineva adună lucruri care sunt ordonate sau sunt pur și simplu că îi plac. Diferența este mare pentru faptul că acumularea devină persistentă, compulsivă, afectează viața zilnică, nu mai este loc de acel lucru să intri, sunt dezordonate, dezordonat pusele, nu sunt puse într-o ordine logică. Nici vorbă. Există și forme mai ușoare, un fel de supraaglomerare, atașamente excesiv față de obiecte, cumpărături compulsive, chiar dacă n-ai nevoie, știți că nu este bine să mergi la cumpărături când este foame, curi lucruri care le pui în frijodă și niciodată nu o să le consumi și se expiră. Sau alte lucruri care nu sunt alimente, acumulare emoțională simbolică. Poate unii întrebați când este patologică această acumare și cum se încadrează pentru că deși am avut doar două cazuri în istoricul meu de consiliere în care am a trebuit să abordez această problemă. Am studiat și am devenit familiar cu termeni, cu modul de abordare acestor persoane. Pentru că într-adevăr, în spatele acestor acumări se stau aceste ansietăți, traume și chiar lucruri care sunt legate de relații nerezolvate. Așadar, gradele pot să fie de la ușor, la moderat până la sever. În formele severe, pot apărea condiții insalubre, poate ați văzut și emisiuni atât în România, cât și cei care locuți în alte țări, în Spania sau în Germania. Am văzut că foarte mulți asculte din Germania, din Spania. Dar m-am mirat, că sunt statistica care o am la acest podcast din Japonia și din țări, care nici nu te-a, nici nu m-aș fi gândit. Vă mulțumesc frumos, apreciez mult. Și nu numai în România sau în America, am spus că pot apărea aceste condiții salubri, cum ați văzut probabil la emisiuni de televiziune unde au intervenit echipele să facă cu curățarea și implicit salubrizarea pentru că deja hrana. Pachetele cum sunt la T-Gou sau la fast food după ce au consumat au rămas acolo și au făcut virmi. Dar nu vră, aceste persoane nu vor să ajunge nimic din ce le aparține, pur și simplu nici măcar, nici măcar cel mai mic obiect, chiar dacă este total inutil. Deci în formele severe, poate să apară o izolare social acelei persoane față de mediul social în care a crescut până atunci, risc de incendiu foarte mare, chiar s-a întâmplat la acum câțiva ani într-o situație la cineva, infestări, imposibilitatea de a primi oameni în casă, psihodinamic și existențial, uneori acumulare devine o încercare înconștient de a umple goluri emoționale, cum am spus, o protectiv ansietății, o formă de control asupra haosului interior sau o dificultate profundă de separare de anumite obiecte sau le consideră că nu doar separare, ci pierdere acele obiecte și sunt foarte ansioși. Mulți oameni au această tuburare și cu toate acestea, ei îi spun nu le adun pentru că îmi plac, ci pentru că nu pot să le arunc. Poate obiectul are o semnificație, mă doare să renunț la el, poate îmi trebuie și așa mai departe. Deci oamenii care au această tulburare întotdeauna și vor găsi o scuză. Acum aș vrea să mergeți spre o perspectivă biblică legată ca asta. Mă interesează mai mult în toate aceste lucruri pentru că de acolo pornește și vincarea interioară, cât omul nu mai adună lucruri și încearcă să șumple golul interior. Hideți să ne imaginăm puțin cum arată acești oameni. Și poate sunt oameni care au case curate, au chiar un stil de viață foarte minimalist sau simplis, curat. Dar poate în interior, acolo unde nu se vede cu ochiul liber, ei adună lucruri și nu mai trăiesc într-o casă, într-un suflet curat și într-o acumulare de lucruri care se valideze, ace la acest fel de acumare mă refer, mai sofisticat și mai greu de observat, diplome, certificări, succes, titluri, cursuri, poziții, bani, influență, chiar și activități spirituale. Veți spune cum activități spirituale vor spune unii, ele sunt imperioze cesare, nu sunt imperioos de cesare în spatele activității activităților și hiperactivităților spirituale pot să stea probleme de tulburare de personalitate chiar foarte grave. Dar într-un alt episod. Unii umplu camere, alții și umplu identitatea. În psihologie forma severă a acestei probleme este numită, așa cum am spus, disordini de acumulare. Și pentru că omul nu acumulează doar obiecte așa cum știm cu toții, ci și lucrurile care le-am amintit mai sus. Prin toate acestea, omul cearcă să umple, să validezi acel gol interior. Când pui un obiect într-o casă, într-un colț gol, este pentru care să-i dai o pată de culoare, o formă, o valoare sau să pui ceva în evidență. Tot așa și în sufletul omului, mulți oameni adună sau își pun, cum am spus, poziții, succes, diplome, bani, influență, activități spirituale peste unele peste altele, pentru că li se pare că golul nu este acoperit, că locul este încă observat și are nevoie să fie cu ceva acoperit. Și asta se întâmplă cu omul contemporan care trăiește cu iluzia cu toți, desigur, și probabil că ați observat și voi, cei care am ascultați acest episod, că sunt unii care au impresia că dacă mai adaugă ceva vor deveni mai compliți, mai compliți, mai compleși, mai validați. Încă un obiect, încă o diplomă, încă un curs, încă o relație, încă o validare. Dar sufletul nu poate fi umplut cu aceste acumulări, pentru că sufletul nu a fost creat pentru posesie, ci pentru comunione. De aceea, vedem uneori oameni foarte realizați, chiar foarte educați în timp ce sunt foarte ocupați și ajung să fie încărcați greoi, dar profund goi. Biblia vorbește surprinzător de profund despre acumulare. Domnul Iisus ne spune nu vă strângeți comori pe pământ în 36 cu 19. Nu ne spune Iisus doar nu fiți materialiști. Asta este o altă tema și perspectivă. El spune nu vă strângeți comori pe pământ. Aici. Domnul Iisus a avea în vedere și această decadere a omului în această tulburare de acumulare compulsă atât în lucrurile materiale, pentru că trebuie să le porți de grijă, pentru că trebuie să le întreți, pentru unele lucruri chiar trebuie plătit o anumită sumă lunară pentru a fi întreținut. Chiri la un țar de animale sau aici cum sunt aici, se plătesc o mie și ceva de dolari să ții cálul lunar sau 1500, depinde, depinde de ce fel de cald și chiar și mai mult. Într-un anumit țar. Îl place să îl aișă și îl vizitezi de două ori pe lună, de trei ori pe lună, dar este acolo cineva care îi dă de mâncare și așa. Bine, asta numai plus mâncarea și celelalte lucruri. Să nu mai vorbesc de faptul că aici în America sunt storici. Sunt aceste storigiuri în care pui lucruri că și pe aici am trecut, și slavă domnului că la început anului acesta am scăpat de el. Pe lângă ca ai acasă storigiuri și clozeturi și frumoase și depozitez în casă în bechiard în afară și așa. Este un fenomen dragilor cei care locuți în America, știți, și este o afacere uriașă pe seama acestei tulbură de acumulare. Sunt oameni care adună cunosc persoane, persoane dragi care au încheat un storage. Apoi am încheiat după câteva luni încă unul și apoi încă unul au umplut cu lucruri într-unul a mers personal să ajut să își depoziteze unele lucruri și never nu lucrează cu acele lucruri sau nu le folosește. Bineînțeles că intră pe ange, bineînțeles că sunt foarte bine, sunt uscate, sunt foarte bine mediu, temperatura excepțională cei care încheiază aceste spații oferă toate condițiile, dar nu este vorba despre asta. Totuși intrat, totuși intre. Totuși molile, zice domnul Iisus Hristos, dar nu vă singeți comori pe pământ unde mând că morile și le rugina și așa mai departe. Ele se degradează moral, se degradează ca valoare tehnologică. Ascultam recent în o emisiune cu soția mea. Am fost pe Casta Pacific. Până sus, spre Santa Cruz, San Francisco, am pornit de aici din zona Los Angeles, 3 zile a fost superb. Și ascultam o emisiune despre cine care pe vremea comunismul în România aducea videou. Deci nu mai sunt casete video, nici nu mai să mai vând acum casete video. Dar cineva așa cum și pus un video care îl foloseau de o parte și a pus un video care niciodată nici o casete n-a pus în ea pentru că să fie pentru ani care o să se uzeze capul de la video și să nu trească să-l cureze. Alt video pentru ca să-l aibă de rezerve exact identic pentru să-l aibă de piese. Pot să dau exemple multe. Da, atunci a fost o afacere mare, puteai să-i cumpări de două video două daci, pardon, sau așa ceva. Vorbesc de perioada comunistă. Dar între timp, s-au degradat, nu mai au o valoare tehnologică, bine zic. Nu mai au nicio valoare. Ce să mai vorbesc de alte Wokmen sau cum se numea, astăzi nu mai ascultă nimeni la așa ceva sau casetofon. Deci, dar unii acumulează, sigur, faine, nici nu au valoare pentru piese de muzeu. Însă, Domnul Iisus ne spune nu vă strângeți că omori pe pământ, le mâncă molia, rugina. Nu ne spune doar nu fiți materialiști, ci ne avertizează. Pe noi pe toți că omul poate începe să construiască identitatea din ceea ce acumulează. Și apoi continuă. Că și unde este comoarea voastră, zice Domnul Iisus, acolo este și inima voastră. Acolo va fi și inima voastră. Matei 6 cu 21. Acumularea dezvăie deseori locul unde omul își caută siguranța. Oamenii cred că își construiesc identitatea din ceea ce acumulează pentru că ei consideră că dacă au acele obiecte, acele electronice. Combina electronică, care cu pic, știți cu metofon sau ce era mai de mult, și ca să tefon. În tinerii de astăzi că dacă ascultă nici nu poate nici n-au văzut așa ceva. Dar știu, am un prieten, nu să-i dau numele, a vrut să facă să se facă preot la Biserica Colică un om fain. Dar el acolo, acolo, este interzis că storia, el s-a îndrăgostit de cea care a devenit soție. Aut copii împreună, a putut să urmează această carieră, dar era foarte mândru de magneto, bani de magnetofan. Aveau piesele moderne care au pe vremea aia a vorbit de anii 1980, aproximativ, în anii 84, 89. Aproximativ. Deci spun aceste lucruri nu pentru că sunt nostalgie, darci pur și simplu și a construit identitatea în ceea ce a acum. Și când s-au degradat, că au venit la momentat revoluția asta tehnologică. În 5 ani de zile, lucruri care au fost o valoare au decăzut enorm și ca valoare și ca și preț. Da și a găsit identitatea în aceste lucruri și Iisus ne spune avertizează, iar Solomon în eclesiastru descrie tragedia omului care adună continuu, zice Ecclesiastul 50 cine iubește au argintul nu se satură niciodată de argint. Aceasta este esența acumării patologice, nu există suficient când ajunge omul a tulbare de acumare patologică, pur și simplu oricât aruna, orice modele ar fi, oricât ar avea, nu este suficient niciodată. Și asta este deja o robia sufletului. I în evangelia apare omul care și-a umplut handbarele și spune suflet! Ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani, luca 12-19. Dumnezeu îi spune nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul și lucrurile care le-ai strâns ale cum lui vor fi. S-a întâmplat împreună cu beatul meu, Marcu, când avem o companie de construcții și s-a întâmplat lucrurile care le-ai strâns ale cui vor fi. S-a întâmplat că la una din casele în care am primit un job pentru în starea acasă să lucrăm acolo. Ciii copii, sigur, copii acelui owner proprietar care a decedat. Au avut acolo proprietarul o colecție imensă de mașini. Imense, areva undeva o valoare de 20 de mii de dolari. Și a dat așa lui marco băiatului meu. Mașinul se de astea de metal dar foarte cu istoric, deci de colecție nu dat toate canul lor știu că au ceva valoare, dar nu interesează, și dacă nu se le aruncăm afară le dumping. Bineînțeles că marcă l-a luat, el și pasionat cu mașinile. Și oare această colecție superbă, este vorba de aproximativ 300 și ceva de mașini. Mașinuțe. Dar ale cui vor fi, nici nu știu ale cui sunt, da, sau aș putea spune de alte colecții și alte colecții care pur și simplu, pentru succesori nu au valoare pentru unii da, au, pentru unii nu au aceeași valoare care au avut-o pentru colecționarul respectiv. Dar sufletul s-a împovorat. S-a împovorat cu acea tulburare de acumulare patologică și știu, colecționar de monede, de timbre, de cutii de chibrite. Am primit și eu, că er mai un borcan cu cutii de chibrite unice și de la un prieten care acumulează. Deci nu vă dați seama cât și câte feluri de acumare. Este fain să ai o pasiune, un hobby, o colecție, nu este o problema asta. Dar când devine patologic, este o mare problemă. Pentru că Biblia ne spune clar, atât în vechi, cât și în nou testament, că nu este problema că ai lucruri, ci că îți pui sufletul în ele. Și atunci sufletul nu poate să ai împărătăș și acum cu domnul necesară sau nimic, nimic din lumea asta, nu trebuie să prioritizezi relația noastră cu Dumnezeu. Fi prioritară relații noastre cu Dumnezeu. Pentru că de acolo pornește totul. Ești liber când ai oricând puterea să ai pără și cu Dumnezeu, să-l ești telefonul, să-l nu știu, orice altceva. Și să ai o părtă și profundă, intimă și personală cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt cu Dnul Iisus Hristos. Și nu ești atras mereu să-ți vezi ce să faci colecția, ce se întâmplă sau să mai acumulezi acum acumulezi să mai acumulezi până ajungi patologică, să fie această acumulare. Uneori, dragilor, acumare este o formă de frică, autoprotecție, control, evitarea durerii, evitarea golului interior, omul adună în exterior pentru că nu se poate liniști în interiorul lui. Nu are liniște în interior. De aceea au uni nu pot arunca obiectele la care m-am referit și multe altele de mirce, alții nu pot să stea singuri, au nevoie de cine încă ei. Alții nu pot opri munca pentru că sunt work. Și aici ne sună multură care credem că suntem foarte harnici pentru domnul, dar de fapt, noi avem o probabilă dependență de muncă, m-am regăsit în asta de aici m-am făcut un curățenie în suflet și vă spun că m-am pocăit, m-am pus la o terapie serioasă și să echilibrez acest lucru în viața mea. Fie muncă spirituală, fie muncă fizică și atunci să fac curat de ce am găsit acolo când te poți opri din muncă, dații nu pot începa să demonstreze ceva mereu. Acumularea devine un sistem de salvare oarecum, dar sufletul nu se vindecă prin acumare, ci prin adevăr, cum am spus, prin prezență, prin relație și odihnă în Dumnezeu. Și în evrei patru li se spune să ne grăbim să intrăm în odihna aceasta. Hrist și eliberarea de acumulare nu este o frază sau un slogan, știu eu, ieftin. Doar El ne poate elibera de orice formă de acumulare. Iisus nu cheamă omul la o sărăcie psihologică, nu, ci la libertate interioară, la capacitatea de a avea fără să fi posedat de lucrurile pe care el le ai. La a ne folosi că zice că cei care stăpâneți ca și cum nu s-ar folosi de lumea aceasta. A renunța fără să te prăbușiești la lucruri. Când crezi bogățiile, spune cuvântul lui Dumnezeu, nu vă lipiți inima de ele. Deci, Iisus nu spune nu vă crește bogățiile. Dacă se întâmplă că muncește și harnic și dezvolți un sistem, o companie știu eu, fiecare dezvoltă cât dorește. Unii spun mie destul, și e în dreptul meu, și a solției mele, am spus copiii noștri sunt mari, sunt căsătoriți la casele lor, nu mai trebuie să lucrăm pentru ei. Suntem, ne limităm la cât ne trebuie, să putem să ne bucurăm de timpul și de ani care ne-au mai rămas. Ne bucurăm unul de altul, ne bucurăm de copii, de nepoți, de familie copilor noștri, că sunt extraordinari de mulțumitor, de modul în care Dumnezeu a vegat asupra căsnicilor lor, și ne bucurăm să vedem lumea, să vedem, să fim o binecuvântare pentru cei care au nevoie atât prin consiliere, cât și prin rugăciuni sau alte dimensiuni pe care acum vreau să le spun. Deci trebuie să avem o libertate interioară. Dar vedem mereu ca nu cumva ceva să pună stăpânire mai presus decât relația cu Dumnezeu. Adevărata întrebare nu este câte lucruri ai. Poți să ai lucruri, colecții, cum am spus, de diferite și hobbiuri. Dar întrebarea este încearcă sufletul tău să umple prin ele. Dacă încerci să umpli ceva, atunci oprește-te. Să știi că domnul este Dumnezeu. Să știi că nu duci nimic din lumea asta. Și gândești-te cât e destul și cât e hobby și cât e dincolo, cât merge spre patologic. Și acum în concluzie, încer scuze că am fost poate prea lung. Mă uit pe cronometru undeva 3-3 de minute. Deja apreciez pe toți cei care ascultați acest podcast și această emisiune. Vă apreciez, vă mulțumesc pentru timpul vostru. Și ca și în concluzie, vreau să spun că poate cea mai mare tragedie nu este că o casă se umple de obiecte, cum am spus în deschidere despre experiența interesantă care am avut într-o casă recent. Nu este cea mai mare tragedie, ci faptul că un suflet se umple de substituenți și rămâne tot gol. Oricât are aduna, oricât de valoroase sau de voluminoase ar fi lucrurile, sufletul rămâne gol. Asta este tragedia care o observa în multe vieți. Pentru că există oameni care au totul, au învățat tot, au realizat enorm, au adunat mult, dar nu mai știu să stea liniștiți în propria lor inivă înaintea lui Dumnezeu. Și poate de aceea psalmul spune opriți-vă și să știți că eu sunt Dumnezeu. Salmistul, Salmul 4, 6 cu 10, n-a spus doar ceil din acea vreme, ci și nouă, și mie și ție, și nouă. Să ne oprim din când în când să știm că Domnul este Dumnezeu, noi suntem aici pe Pământ să experimentăm anumite trăiri, iertare, poate, să fim mai generoși, să fim o binecuvântare, să învățăm să iubim și știu eu cât fiecare venim aici să învățăm lecții prețioase prin ajutor lui Dumnezeu și să lăsăm lumea mai bună într-o stare mai bună decât am găsit-o, pe cât se poate, și să ne pregătim pentru viața care va veni, care este adevărata viață. Uniori vinde care începe nu când mai adăugăm ceva, ci când învățăm în sfârșit să lăsăm jos cât de ceva pentru a ne umplea cu prezența lui Dumneze care înlocuiește tot. Înlocuiește tot. Vă mulțumesc pentru acest timp pe care l-ați alocat și dați învoie să închei o rugăciune de binecuvântare dacă ați avut răbdarea să mă ascultați până în acest minut. Ne gândim la Dumnezeu, tatăl nostru, la Dnul Iisus și la Duhul Sfânt, și ne ridicăm glasurile și inimile spre El și spunem doamne. Tu vezi nu doar casele noastre, ci și încăperile ascunse ale sufletului nostru. Tu vezi lucrurile pe care le-am adunat în noi de-a lungul anilor, fricile, rănile, vinovățiile, atașamentele, presiunile, amintirile, durerile, nevoia de a controla poate sau nevoia de a demonstra că valorăm ceva. Și uneori doamne, am umplut atât de mult în interiorul nostru încât pacea ta bea mai are loc să pătrundă. Iartene pentru momentele în care am încercat să umplem golul sufletului prin acumulare de lucruri sau de bani sau de realizări sau diplome de activitate continuă. Te rugăm iartene, nepocăim și ne cerem iertare, ajută-ne să înțelegem că sufletul nostru nu poate fi vindecat prin ceea ce adunăm, ci prin apropiere de tine, Doamne. Dă-ne curajul să renunțăm la ceea ce nu ne lasă să respirăm. Învață-ne să lăsăm jos poverile inutile, să nu ne mai construim identitatea pe ceea ce posedăm, ci din ceea ce suntem înaintea ta, doamne. Doamne adă ordine acolo unde este haos, în inima noastră, în mintea noastră, în casele noastre, lumina acolo unde este întuneric pace acolo unde este neliniște. Și ajută de Dumnezeu să redescoperim frumouseția unei inimi simple, curate, libere și odihnite în tine. Mă rog toate acestea în numele Domnului Iisus. Ain. Fiți bine cuvântați, ne auzim la următorul episod când va fi cuvoia lui Dumnezeu.