Revelație nu doar informație

În acest episod vorbesc despre diferența dintre a citi Scriptura ca informație și a o primi ca revelație vie. Pornind de la o experiență personală în natură, descoperim cum Dumnezeu nu doar explică adevărul, ci îl face viu în inimă prin Duhul Său. Este o invitație la o întâlnire reală cu Cuvântul — una care nu doar luminează mintea, ci transformă viața.

Transcript

SPEAKER_00 0:01

Salutare, dragi prieteni de pretutindeni. Sunt Lică Bărlea și vin cu un nou episod aici la emisiunea Lumii și Umbre. Me-duc aminte de ieșirile noastre înpreună cu soția mea sau de multe ori cu prieteni, împreună. Am văzutat Zion Canyon în Utah și alte locuri foarte frumoase în Utah aici să vizitezi. Acolo este un loc care nu doar că îți staie respirația, dar parcă îți încetinește și gândurile. Stăteam acolo între stângi și la cele înalte, scultate, parcă de mâna lui Dumnezeu un timp. Și mă gândeam, cum este posibil ca natura să vorbească atât de clar, fără cuvinte. M-am dus aminte de Salmistul, care spune că natura întreagă, sigur, în alte cuvinte, vorbește despre Dumnezeu, despre mărăția lui Dumnezeu, o zi de știre altea, așa fără cuvinte și fără sunete care să fie auzite, dar sunetul lor străbate în timp sur. Și mă gineam, cum este așa posibil ca natura parcă vorbește atât de clar, dar fără cuvinte. Lumina că dea diferit în fiecare moment. În canionuri, acolo sunt locuri splendide, dacă știi să le cauți și să ajungi acolo între ele. Me-am adus aminte cu ocazia un alt episod, am vizit odată cu niște prieteni dragi, familie de prieteni, antilopă canon. Fantastic și un loc mirific și acolo. Stai acolo între aceste sculpturi gigantice, parcă făcute de mâna lui Dumnezeu, vezi cum lumina cade diferit în fiec de la oră, umbrele se mișcă, vântul adie printre pereții de piată și fără să ne spună nimeni nimic, începeam să înțelegem. Să medităm la cuvânt lui Dumnezeu sau la anumite adevări. Nu analizăm, nu încercăm să disecăm, să firăm patru. Nu explicam, nu ne explica nimeni, ci primeam. Și atunci mi-a venit un gând. De ce atunci când deschidem Biblia, simțim uneori nevoia să explicăm totul. Dar nu mai știm să primim. Să primim revelația, să primim mângărierea lui Dumnezeu și a Duhului Sfânt, să primim ceea ce Dumnezeu prin natură uneori, în mod mijlocit sau nemičlocit, ne vorbește, ni se adresează. Astăzi vreau să vorbesc despre. Atunci când Scriptura devine informație și nu mai este revăție. Trăim într-o generație, așa cum știu cu toții, în care scriptura, mai ales cei care frecventează biserica, da, Biblia scriptura este studiată pe totematici și foarte bine, este analizată, este comparată, este foarte sistematizată și toate acestea nu sunt deloc greșite, dar există un pericol subtil care am observat în dialogul cu mulți clienți la consiliare psihoterapie sau în dialogul cu prietenii. Și anume, faptul că Biblia poate deveni informație fără să mai fie revelație. Și m-am gândit un pic în fără și o retrospectivă asupra istoriei și ceva în zona reformei, în secolul 15, 16, începăm cu reforma, am realizat că acolo s-a întâmplat o fractură parcă și vreau să spun despre ce este vorba. Pot să fiu greșit, dar pot să poate să fie un punct în care accentul a fost luat de pe revelație, de pe interpretare, pe analiză. Și începând cu reforma prin martin Luter, oamenii au redescoperit scriptura, a scos-o într-adevăr din mâinile un instituției și au pus-o mâine omului. A fost un moment necesar, un moment de lumină, de inspirație, de eliberare de sub captivitatea asta a deținerii monopoli de către preoți, dar în timp, mai ales în perioada iluministă, ceva s-a schimbat. Omul nu a mai citit scriptura ca să audă vocea lui Dumnezeu, ci ca să o înțeleagă complet prin mintea lui doar. Observați vă rog ceva. Bazele științelor moderne au fost puse undeva, cum am spus, țolele 15-16, nu există doar un an marcant. Dar în 1543 este un început simbolic și în 1687 apare sistematizare și maturitate, apar științele moderne. Nicolaus Copernicus, publică de Revolutionu orbius, colestium. Încer scuze, nu am fost bun la latină. Introducerea, de exemplu, a modelului heliocentric, adică soarele în centru, care schimbă fundamental cosmologia. În secolul și alte descoperi științifice și, de exemplu, în secolul 17 Galileo Galilei dezvoltă observația experimentală și utilizarea telescopului. Francis Bacon formulează metoda inductivă ca baza empirismului. Totulce lumea empirică, ce simțim, ce atingem, ce experimentăm. Nu și aici vedeți, se reduce dimensiunea revelației sau Rene descarte. Promovează raționalismul prin metode deductive. Mai târziu, mult mai târziu, sigur săc Newton publică iarăși lucrările lui specifice principiile matematice și fizice, formulează legile mișcării și gravității universale pune bazele fizice clasice și așa mai departe. De atunci a fost o declanșare, un început și aș putea da multe exemple. Ideea este că odată cu apariția științelor moderne au început și teologia să predomine. Într-adevăr a fost Biblia pusă în mâna omului de rând, oarecum, sigur, tiparnița începea să dezvolte și nu așa ca și că și astea sunt mulți oameni care nu au Biblie. Ia seară vorbeam cu cineva despre faptul că abia la 25 de ani a cunoscut, a avut ocazia să prească o Biblie și să o citească. Deci, suntem în secul 21 la o distanță foarte mare. Oricum, Biblia în mână a omul în mod simbolic, în sensul că nu doar preosi, ci și tot dezvolta și core teologice. E bine, foarte bine, însă s-a pierdut încetul cu încetul revelația. Și astăzi observ că în biserici nu este accentul pe revelație, ci pe interpretare, nu este rău, dar cred că echilibru trebuie să fie readus și recentrată această poziționare față de scrittă atât studiu, cât și revelație. Dar într-adevăr, Biblia ca știință nu este ceea ce ne dorim, pentru că nu este. Cu dul meu poate fi înțeles și Dumnezeu și natura lui nu poate fi înțeles Dumnezeu prin prisma explicație rațiunii. Este bună rațiunea, pledesc pentru tot ce producea sau analizează. Însă, în perioada asta a post reformă apar două tendințe. Un lucru bun și foarte necesar, introducerea la text al limbrilor originale, greacă, ebraica, armaică, caldează. Sigur, mici porțiuni din nou testament ar mai că și caldează, dar în general ebraica greacă. Dezvoltarea unei exigeze riguroase, foarte importantă, respingerea interpretărilor arbitrare și acum arbitrare, sigur că și aici cu interpretările și astăzi avem de lucru cu asta. Și aici ideea apare pentru prima sola scriptura, scriptura ca autoritate finală. Nu vreau să spun că s-a fi de sola scriptura și aceste concepte sunt extraordinare numai că reforma a fost pe o carte a nouului testament și anume Romani. Și nu pe tot cartea episola către Romani, ci doar pe Romani 5, 6, 7, 8. Și foarte bine a fost, dar nu a fost o reformă. By the way, și mi-ar duc aminte că într-un din episoade am explicat că Biblia în forma care avem asta, avea în secolul 15 a fost compactată în cele 66 de cărți. Sau mai fost sigur și alte cărți pretinse pentru canonicizare, au fost considerate apocrife, nu intrun în detalii. Deci oamenii până, de exemplu, creștinii din Berea, creștinii din Bereea zice Biblia în faptele apostolilor că aveau inimă mai aleasă. Pentru că ei mergeau acasă să cerceteze în fiecare zid și să vadă dacă ceea ce li se spunea la dunările publice, la Biserică, era adevărat. Dar ce studia ei că ei nu aveau nou testament? Mult, mult mai târziu a fost nou testament caunicizat, sute de ani. Ce studiau? Tora probabil sau studiau ce studiau. Sau cum puteau ei să dovedec să. Și în numai asta, cum puteau ei să confirme că este adevărat? Pentru că totuși reviația nouă testamentală spunea că s-a încheiat cu legea și este perioada harului că Hristos a adus adevărul și haru. Și ei nu puteau să se bazeze pe neprihănirea propria, nu, ci era nevoie, ca să fie plăcut și Dumnezeu, să înțeleagă revareația neprihănirii pe care o dă Hrist prin credință. Ei vreau să spun așa foarte sucint, că atât patriarchii noștri, vrea Misac, Iacob, și ceilalți care au urmat chiar și înainte de perioada patriarților, chiar și în proto-evangelie, adică evangelia dinainte de pop. Evangelia, proto-evangelia așa se numește în teologie, pentru că au fost mesaje pe care au Adam și Eva, apoi până la eno, și noele propriau neprecărea lui Dumnezeu, erau formă a evangeliei, prin care oamenii erau chemați la o relație cu Dumnezeu, la o trezire interioară așa. Dar până atunci aveți, oamenii au cunoscut pe Dumnezeu mai bine decât noi, care avem cele șai șase de cărți canunciate în Scriptură. Mulți au cunoscut pe Dumnezeu, au cunoscut în nou testament vedem, în vechiul testament și oameni, părinții bisericii, primii părinți ai bisericii, să cemoră de gen, terulan și așa mai departe, nu au formă care avem noi astăzi. Nu cărea, e foarte bună, dar asta vreau să scot în evidență în acest episod că s-a pierdut dimensiunea revelației odată cu reformele și cu care adus și lucruri bune, cum am spus, lucru bun și necesar în to acela text, și cunoașterea textului, dar un risc real pe care l-am sesizat în timp ce, mai ales după iluminism, cu toate ramificațiile lui iluminism, apare tendinția de a trata Biblia ca un obiect pur academic. Analiză doar critic, istoric, filozofic și filologic doar fără dimensiunea asta spirituală, vie, reală, și aici începe problema. Rațiunea devine dominantă, iar revelația este marginalizată. Tot aseara stăteam de vorbă cu niște prieteni care ne-au vizitat, am au un diner, am avut o părtăție și vorbeam de valoarea meditației prinții bisericii, deci cugetau acum că unii se sperie de meditație, când spui în creștinism despre meditație, gata, se gândesc la New Age, se gândesc la. religiile orientale, dar nu, nu, nu, o să vorbesc despre, am vorbit probabil anii trecuți, dar o să mai vorbesc despre o cugetare, o meditație corectă care ne duce la apropiere de Dumnezeu. Vedeți astăzi, ei o inteligență artificială, știe foarte multe lucruri. Și oamenii, nu noi, la proalt generația de după noi sau nepoților noștri, eu cred că vor ajunge să fie atât de dependenți, deja unii. Sând dar în masă, în masă vor ajunge să fie dependenți. Și își vor pierde capacitățiile de metacogniție, exact ceea ce Eul nu are sau cel puțin încă nu poate să mediteze, să contempleze, să absorbe, să primească. Și asta este legate de revelație. Dar ea eu cred, personal cred, că reintroducerea conceptului corect biblic despre revelație în predici, în biserică, în lumea creștină, este imperios necesar. O meditație, eu am spus și practică, meditație prin contemplare și meditație prin detașare. În psalmoterapie la care lucrez, ce înseamnă meditație prin contemplare, ce vreți să spui legă cu asta. Contemplezi creația lui Dumnezeu, munții, când zice David, când privesc luna, stelele și munții, și râule, tot ce ai creat, îmi zic ce este omul ca să-l bagi în seama. Și accentul este pe ceea ce Dumnezeu a creat, contemplăm creația lui și implicit pe el apoi, da? Și atunci ți se mișorează. Părerea extraordinar de bună și narcisistă despre tine, dacă o ai, dacă nu ai slavă Domnului. Și devi tot mai concentrat pe ce este Dumnezeu. Bă, nu intru în detalii despre această formă de meditație biblică. Dacă pot să dau multe exemple, atât la profeți, cât și la patriarchi, la numiți. Oamenii Dumnezeu din Biblie, bărbați și femei, care au practicat asta, au cugetat în forma asta și prin detașare. Cum adică detașare. Eu când mă refer la meditație biblică prin detașare, rugăciune și meditație, mă refer la a ne detașa, de ce? De realizările noastre. Că să, masă, profesie, diplomă, înțeleg cu încetul, le dăm la o parte ca și la o coșă de ceapă, ne detașăm. Ne punem accentul tot mai mult pe El, pe Dumnezeu, pe tatăl, fiul pe Duhul Sfânt, și noi începem să ne detașăm, în sensul că nu vrem să ne apropiem de Dumnezeu pe baza meritel. Cât am dat, cât am ce mare filantrop sunt, cât sunt eu de educat, cât sunt eu de. Nu suntem, suntem și nu suntem. Nu mă apropiu de Dumnezeu, când vreau să-l simt aproape, să-i simt îmbrățișare, să-i simt prin bătaia inimii, prin respirație, da? Ia, vă, da, când inspirăm și respirăm, chiar din conștient răstim numele lui, spuneam într-un episod, desplicat asta. Ce vreau să mă apropi de Dumnezeu așa cum sunt, cum zicea Eu of gol, am venit gol, ne ducem. Nu amită în lumea asta, nu luăm nimic cu noi. Și această mă refeream la detașare, o detașare de tot ce suntem, tot ce avem, de tot ce am acumulat. Și ne apropiem de Dumnezeu pe baza unei interacțiuni transparente total, dar nu despre. Dar face parte și eu cred că e important la episodul de astăzi să menționeze aceasta pentru că face parte din revație. Meditația sau ajungem la revelație prin meditație și și prin alte mijloce. Deci revin la iluminism și perioada de după revelația a devenit secundară. În teologia vie spirituală da crezirii miștice, evangelici autentică, revelația nu a devenit secundară. În anumite medii academice sau raționaliste, cum au zit după secolul 14, 18 și în secolul 19 preponderent. Da, într-adevăr, revarea observăm că a fost redusă la reinterpretare. De exemplu, în momentul de cotitor este filozoful Emmanuel Kant, care mută accentul de la revelație la rațiunea umană. La rațiunea umană care până la urmă ajung să fie exacerbată rațiune, dar eu zic pe degeaba. Nu că repet, cred în importanța rațiunii de la Dumnezeu. Dar fără balanța asta între revanie și rațiunea umană, eu cred că ne dezechilibrăm. Pentru că Biblia nu se poate înțelege decât prin revelația. Înțelegerea duhovnicească profundă vine prin lucrarea Duhului Sfânt, dar transformarea inimii nu vine doar prin analiză intelectuală. Biblia poate fi citită într-adevăr și o citim și sau o ascultăm acum pe YouTube, ea poate fi citită și înțelesă la nivel de text și fără revelație, din punct de vedere istoric, literar, doctrinar, însă fără Duhul Sfânt, nu este trăită și nu produce viață. Aici este echilibru. Litera explică, dar duh dă viață, 2 Corinthian 3 cu 6, dar dacă doar, dacă ne bază doar pe literă, litera slova ucide. Nu numai că te lasă rece, te ucide, pur și simplu ucide viața din tine. Nu rămânea doar la o interpretare hermenică exegetică și așa mai departe, ci încearcă să prinzi întotdeauna dragul meu ascultător dimensiunea revelației. Deci ruptura asta trebuie, fractura asta care s-a întâmplat de iluminismela și de la ștințele moderne, încoace. Când exegeza este fără revație, devine uscate. Când revelația fără exegeză este prezentă devine haotică și pericoloasă. Pentru că dragilor, cu toți știți asta, nu e no dată ce vă spun, dar mai gândiți-vă vă rog. Poți să cunoști Biblia și să nu-l cunoști pe Dumnezeu? Da, se poate. Mulți oameni vor fi în iad, cunoscător de Biblie, interpreți, exegezi, apologeți, care au părut apărată valorile și principiile creștințe. Pentru că au cunoscut foarte bine Biblia, dar nu l-o cunoscut pe Dumnezeu. L-a cunoscut Biblia ca o știință, ca pe o știință. Poți să explici texte din Biblie și să nu fi transformat de ele. Poți să predici adevărul și să-l uri până răgușești de la avon dar să nu îl trăiești. Să aiță duplicitară, să ai dublă personalitate și să nu fii autentic. Pentru că există o diferență între a analiza Scriptura și a fi pătruns de spiritul Scripturii, de Duhului Dumnezeu care a inspirat scrierea Scripturii. Când vizităm Zion Canyon sau alte locuri, Nu simt doar nevoia să măsor stâncile cam ce înalțime au, să calculez, știu, eu volume, să analizez compoziția locilor. Deci am putea să facem asta. Dar dacă făceam doar asta, pierdeam experiența. Exact așa se întâmplă și cu Biblia. Poți să studiezi atât de mult încât să nu mai trăiești. Deci Scripture are nevoie de minte, dar și de duh. De minte pentru înțelegerea corectă, de duh pentru viață transformată, fără minte, nerăcim, fără duh, devenim uscați. Lasă întreb ceva, dragul meu scultător. Când ai citit ultima dată Biblia și ai simțit că Dumnezeu z vorbește personal. Sau ai citit-o doar ca să înțelegi? A analizat sau ai și primit, te-a lăsat pătruns. Nu de un text lung, poate de un adevăr. Poate de un concept biblic, spiritual. Poate că nu ai nevoie de mai multe informații în stadiul vieții în care te găsești, ci de mai multă deschide, de mai multă revelație. Revelația nu înseamnă că abandonezi gândire, înseamnă că îți merești gândirea și percepi, pentru că spuneam într-un episod, și nu revin, că duhul știe mai multe decât mintea noastră știe. Trebuie să facem prietenii duhul și mintea, dar să lăsăm ca slujba Duhului să predomine în autru nostru. În Zion Canyon nu am plecat și când vizităm astfel de loc, nu am plecat cu definiții despre geografie și așa mai departe, formațiuni roci. Ce am plecat cu o stare, o liniște, o claritate, o apropiere care poate să transformă și poate să fie și aici în California și este azi dimineață, înainte să fac acest episod, am luat o prăjitură să face foarte bună prăjitură să domnul asta făcut savarine la începutul săptămânii, o gospodină de săvârșită apoi o prăjitură foarte, am să arăt o prăjitor, noi o numim Melania, dar ea pe vreme în anii 91, 92, se numea Petre Roman, era prin ministrul României cei care știți de bea, o prășitură foarte faină. Am luat o cafeluță, am stat puțin pe Baychiard, acolo unde avem citricele și copacii și aloie și așa mai departe. Și acolo nu a trebuie să fiu un zain cain. Am fost acolo, am ascultat o muzică din chinare, am rugat, am privit la frumosețea dimineții, cu tot și nu informația și nu ci întâlnirea cu Dumnezeu. Ea poate să fie oriunde pentru că nu e întâlnire într-un loc, ci într-un spațiu interior acolo unde este inima noastră, centru personalității noastre. Apreciez că m-ați asculat până acum, iarăși, nu sunt foarte bun să sintetizez o dau trecut 25 de minute, dar nu vreau să închei fără o rugăciune de final în care vreau să vă bine cuvinte și să dacă doriți să mă urmăriți și să vă să greați împreună cu mine vis-a-vis de tema pe care am abordat-o. Doamne, doamne Dumnezeu, ne apropiem de cuvântul tău, dar cunoaștem cu uneori îl trată în ca pe un obiect de studiu, nu ca pe o voce vie, ca pe o revație prin care tu ni te adresezi. Iartă și învață să nu pierdem revelația în mijlocul explicațiilor, să nu pierdem prezența ta în mijlocul analizelor, deschidene nu doar mintea ce și inima doamne, când ci în Biblia, f ca scriptura să nu fie doar înțeleasă, citrăită, experimentată, să ne lăsăm atinși și schimbați și la nivel lui emoțiilor, să fie sfințite, binecuvântate, așa cum am văzut frumoseția creației tale doamne în tăcere și în multe, multe, multe locuri în America și în alte părți unde tu ne ai dus, ajută-ne să te auzim și în cuvânt și să lăsați prezența ta să ne pătrăm în inima. Mă rog pentru ascultătorii mei să-i binecuvintesc o dragoste după Revelație, după vocea ta, după șoapta Duhului Sfânt, bazată pe Scriptură, îți mulțumim că tu vei face mult mai mult decât cerem în numele lui Isus. Ain. Vă binecuvintez și ne auzim la următorul episod. Nu pretind că s-a spus tot ce se poate spune despre revelație, poate vei spune ce este revelația cum pot, dar am atins, am avut doar să fiu o provocare să îți dorești nu numai ca înțelegere, ci și revelație, pentru că deși am spus că închei, totuși, vreau să duc o dimensiune a revelației autentice la care merită să o urmărim, pe care merită să o dorim, să o urmărim. Este o dimensiune cristologică, adică centrată pe Hristos, revarea adevărată, nu te duce la idei, ci la Hristos ca persoană îl descoperă pe El, nu conceptă despre El. Dimensiunea această transformatoare apoi care schimbă inima, nu doar inmează mintea, și ne dă o corectare a vieții, a direcției. Produce o căință și viață nouă. Dacă nu transformă, este doar informație religioasă. De aceea mulți oameni ascultă predici fără revație, este afară și la fel înjură, la fel trăiesc împăcat și în compromis pentru că au primit doar informație religioasă. Mai este și o dimensiune a iluminării interioare, în care lucrarea Duhului este cea mai importantă când doar ne deschide ochii din rugăm să înțeleg năuntru meu. Sau revelația nu este doar transfer de date, ci o întâlnire cu Dumnezeu care produce apropiere, a produce intimitate, nu doar claritate la nivelul minții. Este oși o dimensiune morală. Sfințenia, lină la cuvânt, a voia lui Dumnezeu. Revelația autentică întotdeauna confruntă noi păcatul. Ne curăță inima, ne face să ne dorim să fim mai curăți, mai asemănători cu Christos. Să ia Hristos cu noi. Analizează revarea autentică viața noastră vis-a-vis de voia lui Dumnezeu. Nu mă dărește sau cum să spună întărește egoul, ci îl modelează. Deci nu că unii spun că fără ego, fără nu se poate. Este o parte din noi dumnezeu pus eul noi. El trebuie să fie supus lucristos, dar nu putem să nu asta trea pe mâine să din despre asta altă dată. Deci dimensiunea această a revație autentice este atât de profundă. Aduce întotdeauna o zdrobbire, o dependență de Dumnezeu, în mândrie spirituală. Avem nevoie de această revelație în formă aceasta. Și o revație autentică totdeauna este în armonie cu Scriptura, nu în contradicție și aici punem limite eventuale influențe a Nuageului pentru nu ne dorim asta. Deci întotdeauna trebuie armonie cu Scriptura trebuie să cunoaștem Scriptura. Deci vă las cu acest gând, adevărata revelație, nu doar ne explică Scriptura, ci ne ajută să întâlnim cu Hristos, ne transformă în untrul nostru, ne smerește și ne ajută să trăim diferit. Trăți? Pentru Stavare Dumnezeu, fiți bine cuvântați.