Marcionismul modern: când alegem doar partea ușoară din Dumnezeu

Marcionismul este o doctrină teologică din secolul al II-lea care a fost declarată erezie de către Biserica creștină timpurie. Ea este asociată cu teologul Marcion of Sinope, care a trăit aproximativ între anii 85–160 d.Hr. 

Ideea centrală a marcionismului. 

Marcion a susținut că există doi dumnezei diferiți:

1. Dumnezeul Vechiului Testament
    
   • creatorul lumii materiale
   • sever, judecător, legalist
   • Dumnezeul legii și al dreptății
2. Dumnezeul Noului Testament
    Tatăl lui Isus Hristos plin de dragoste și har, nu  are legătură cu creația materială

Cu alte cuvinte, Marcion afirma că Dumnezeul evreilor nu este același cu Dumnezeul revelat de Isus.

1. Marcionismul începe atunci când îl simplificăm pe Dumnezeu după preferințele noastre.

Un Dumnezeu doar „bun” sau doar „aspru” nu este Dumnezeul Bibliei.

2. Dumnezeu nu este împărțit—este unitar.

Bunătatea și dreptatea Lui nu se exclud, ci se completează perfect.

3. Crucea lui Hristos demontează marcionismul.

Acolo vedem simultan judecata păcatului și dragostea care mântuiește.

4. Marcionismul nu este doar o erezie veche—este o tentație modernă.

De fiecare dată când alegem doar părțile „confortabile” din Dumnezeu, repetăm aceeași greșeală.

Transcript

SPEAKER_00 0:01

Salutare, dragi prieteni! Bun venit la podcastul Lumin și Umbre. În ultimul timp am avut multe discuții, în ultimul timp, în ultimul an pot să spun, despre o idee foarte răspândită și care văd că ea amploare și anume, despre faptul că Dumnezeul vechiului testament nu este același cu Dumnezeul noului testament. Înțelesc această idee și aș vrea să o clarific pentru cei care sunt interesati sau poate auziți sau poate veți intra în legătură cu acest concept. Marționismul sau marcionismul este o doctrină teologică din seculul al doile-a, deci nu e ceva recent, este foarte dep în istorie în trecut care a fost declarată erezie de către biserica creștină timpurie de către părinții Bisericei. Ea este asociată cu teologul Marcion of Sinop, care a trăit aproximativ între anii 85, 160 după Hristos. Care este ideea centrale a marcionismului? Acest tip marcion a susținut că există doi dumnezei diferiți. Un Dumnezeu al Vechiului Testament, care este creatorul lumii materiale, este foarte sever, prin prima evenimentelor care le vedem în vechiul testament, este un judecător dur, este foarte legalist, este foarte impunător, este un Dumnezeu al legii și al dreptății. Și pe de altă parte este un alt Dumnezeu al noului testament revelat prin Hristos sau care este de fapt tatăl lui Iisus Hristos, care este plin de dragoste, plin de har, nu are legătură cu creația materială. Deci cu alte cuvinte, Martion afirmă că Dumnezeul evreilor nu este același Dumnezeu cu Dumnezeul revelat de către domnul Iisus Hrist. Asta nu este un lucru ușor de apă dragi ascultător, pentru că să știți că tot mai mulți cred din cicută despre problema aceasta și eu personal mi-am pus această problemă și am ascultat câteva prelegeri când mi-am luat doctoratul masteratul în educație creștină, pentru PhD acum sunt în lucru, sunt în lucru cu teza și de doctorat și așa mai departe. Dar în educație creștină mi-am luat un masterat, mi-a dat și în psihologie, și când am mers prin aceste concepte și câte și mai câte trebuie să studiez pentru un masterat în educație creștină, am întâlnit această provocare, nu i-am dat importanță mare, dar a trebuit să studiez. Însă când am văzut că în mod practic, asta a fost acum 5 ani. 4 5 ani, ca să fiu mai concret, poate mai puțin de 5 ani. Dar când am întâlnit în discuție aici cu diferiți creștini din diferite naționalități și așa, pe poziție puternică, neoprotestanți, bineînțeles, pe poziție puternică că Dumnezeu pe crețament nu este același cu Dumnezeu noului testament. Și au adus argumente pertinente aparent. Așa că merită acest scurt episod pentru a trage un semnal de alarmă și a clarificat această perspectivă lansată de Martion of Sinop acum multe secole, deci în 85 aproximativ 160 când a trăit acest. Nu vreau să-i spun teolog. Nu știu dacă merită titulatura. Dar totuși, din această idee au rezultat mai multe poziții radicale, respingerea completă a vechiui testament, de exemplu, Marcion spunea că nu trebuie folosit vechiul testament de către creștin. Și nu cred că e ceva nou ce spun acum, pentru că știți că unii sunt foarte radicali cu scriile vecui testament. Ei iau numai noul testament. Și de aceea foarte mulți au tipărit sau diturile, unele dat din convingere teologii, au tipărit numai noul testament. Sau, de exemplu, un canon biblic redus. El accepta o versiune modificată evangeliei, de exemplu după Luca, numai 10 epistole al lui Paul, ale apostolului Pavel, și a elimina toate pasajele care legau creștinismul de iudaism. Marționismul a devenit foarte popular în secul al doilea și a creat una dintre cele mai mari crize doctrinare din Biserica Primară. Reacția bisiserici a fost o condamnare oficială a doctrinei, deci oficial nu pe la colțuri, pentru că lovea direct și în trinitate. Clarificarea canonului noului testament, asta a fost o altă reacție a biserici atunci, și nu încer din urmă dezvoltarea teologiei despre unitatea revelației biblice, atât a scriilor, le numim noi astăzi vechi testamentale, cât și a epistolilor evangeliilor din noul testament, inclusin și apocalipsa. Teologii precum Irineus și tertulian, părinții timpurii albise, au scris lucrări împotriva lui marțiun. Marționismul rupe continuitatea dintre vechiul și noul testament. Creștinismul istoric afirmă exact opusul că același Dumnezeu se revelează în ambele testamente. Vechiul testament pregătește venirea lui Hristos, iar nouul testament împlinește promisiunile vechiului testament, dar îl revelează pe același Dumnezeu tatăl. La care face apel și Domnul Iisus Hristos, care în rugăcine în tatăl nostru și în alte mesaje ale lui. În Matei 1 cu 17, Ius însuși afirmă acest principiu, să nu credeți că am venit să stric legea sau prorocii, am venit nu să strict, ci să împlinesc. De ce este important marcionismul? Este revelant și astăzi doar ce apare uneori în forme moderne și despre asta tragă un semnal de alarmă. De exemplu, când cineva spune că Dumnezeu a unui testament îl condamnă pe Dumnezeu vechiui testament datorită războailor, crimelor, comise în numele Lui foarte multe lucruri radicale. Este diferit consideră ei de Dumnezeu în noului testament și aparent, se vine cumva să te alinezi la să. Într-adevăr, Iisus a prezentat un Dumnezeu bun, plin de har, legea și haru. Adevărul și haru, au venit prin Hristos. Cea și proce a ținut până la embătătorul și așa mai departe. Lista este complexă, poți să aduci dovezi acestui eventual concept dacă ar avea cineva să susțină. Dar este o capcană aici. Aceste și altele concepte sunt considerate forme moderne de marționism și o cred că este o lucrare de dezorientare sau cum să numești coare, de dezinformare de tulburare a credinței, ci o formă de slăbire a credinței în vremurile noastre. Dar oare de ce a fost marționismul atât de atractiv? El nu a apărut, vedeți, și conceptele lui, nu au apărut într-un vid. El răspundea unei tensiuni reale pe care o simțau foarte mulți acea perioadă și osim și astăzi. Pe o parte o tensiune interioară, pe de altă parte o soluție simplistă dar greșită lui marțion. O să o să spun care îi. El făcea ceea ce psihologia numește scindare sau splitting. Separi realitatea în bun și rău, în alb și negru, nu mai tolerezi tensiunea. Am spus în doi dumnezei, da? Deci, o soluție foarte simplistă. Toată lucrurile nu stau chiar așa în alb și negru, în bine și rău, sunt multe nuanțe. Și revit puțin la tensiunea interioară, în vechiul testament, într-adevăr, pare în Dumnezeu dur, judecăți multe războie, senti de condamnare la moarte pentru lucruri de nimic, aruncă, moartea cu pietre unor femei sau unor bărbat sau unor copii sau doamne. Într-adevăr, când te uiți la asta, și te uiți la nouul testament, unde vezi multă proclama de Hristos, multă har, multă iubire, multă iertare, pare contradicție radicale, însă nu este chiar așa. Și nu putem să privim simplist lucrurile în felul acesta în care marcionul l-a privit. Pentru că atât el, și curentul care l-a propagat marcionismul, reflectă un mecanism în man universal. Mulți oameni nu pot integra complexitatea. Omul imatur, emoțional, vede lucrurile în extreme, alb negru, cum am spus, iubire sau pedeapsă. Bun sau rău. Aceasta este o apărare psihică doar. Dar din punct de vedere teologic, omul iarăși are tendința tot așa simplie, să spună că există un Dumnezeu care judecă și el nu poate fi iubitor dacă judecă. Sau un Dumnezeu iubitor și nu poate pedepsi. Și aceasta este o limitare a percepției umane, nu a lui Dumnezeu și nu reflectă imagine adevărată despre Dumnezeu. Sau nu am nicio pretenție, dragi ascultător, că îl cunosc sau îl știu pe măsură, ce îl citesc mai mult, ce cunosc mai mult, îmi dau seama că nu știu nimic, că nu cunosc nimic, că sunt un novice, că mă pregătesc de clasa întâia, potinici acolo. După 34 ani de slucire în pastorație și în zona bisericii și a cuvântului și masterat în educație creștină și așa departe, îmi dau seama că nu cunosc că nu știu, că am atins cu vârful degetului oceanul cunoașterii lui Dumnezeu, oceanul cunoașterii infinit a lui Dumnezeu. Dar îmi place. Atât puțin cât îl simt, cu vârful degetului, dacă am folosit expresia asta, îmi place. Pentru că Pavel spune și el, în a doua parte a vieții lui și în ultima parte a vieții lui, nu spune minun în semne vreau și așa mai dear. El spune și daruri spiritual, el nu spune asta. El zice și doresc să-l cunosc pe El și puterea învierului și să mă facă să mână cu moartea lui, și dacă voi putea să ajungă orice chip la învierea din tâi. El dorea să-l cunoască pe Dumnezeu. Cu toate că l-a cunoscut, cu toate că a fost răpit în atrei la cer, și el nu spune că el a fost răpici, ci cunosc un om care a fost răpit în atrei la cer, dacă a fost într-un și dacă a fost înducă, nu știu. Dași el vorbește și atunci, despre lucrul acestea care putea să se laude, nu s-a lăudat. Cuate mai mult eu, nu știu tu, dar în dreptul meu, vreau să spun că cu câte-l cunosc mai mult pe Dumnezeu sau pretind că îl cunosc atâta seama că nu știu. Dar totuși, totuși, nu pot să reduc simplist la aceste două extreme, alb negru, ceea ce înseamnă Dumnezeu, ceea ce reprezintă sau natura lui Dumnezeu, nu pot. Pentru că oricât orciteți și recitezi Biblia, eu văd unitatea lui Dumnezeu în vechi și în nou testament. Biblia nu prezintă doi Dumnezeu, ci un singur Dumnezeu cu aceste dimensiuni ale dreptății, ale justiției, dar și ale harului și a milei sale. Ăstea eu nu le văd în conflict, ci într-un echilibru perfect. De exemplu, în Vechiul Testament Dumnezeu este drept de aceea judecă păcatul și acolo este găsită și un prototip sau un prototip sau arhetip despre judecăților Dumnezeu, despre dreptatea lui, despre modul în care îl judecă, dar este și milos. Iartă, restaurează. Pentru că dacă mergem la neșta în vechiul în nouul testament, putem să vedem dreptatea lui aplicată dar ca o lecție, știu, pedagogică pentru noi și spirituală, și și în vechiul testament găsim har și mire, dacă stăm bine să nu, asta mi-am propus acum, găsim ambele în ambele. Și în vechiul testament găsim har, milă, îndurare, iertare dragoste a lui Dumnezeu aplicată, dar și în nou testament găsim judecata lui Dumnezeu, chiar vorbește despre judecata care va veni sau despre programul judecățului Dumnezeu, la tronul mare și alb sau atutură oilor care vor fi după a doua în viere, sau la scaunul judecată lui Hristos. Deci Biblia vorbește în nou testament clar despre aceste locuri. Crucea este locul unde dreptatea și iubirea se întâlnesc într-un mod foarte profund, foarte tainic, dar și revelator. Unde este perea mea ca greșit, care este locul unde a greșit masion din budere teologic. El a ignorat un adevăr central că Dumnezeu nu se schimbă, revelația se dezvoltă într-adevăr și este progresiv. În vechiul testament este ca o pregătire, nouul testament este împlinire. Cristos nu anulează vechiul testament, El îl împlinește, de exemplu, legea arată problema, arată păcatul, arată descoperă, vinovăția problema, păcatul, dar Hrist aduce legămând noul testament, aduce soluția, aduce harul, aduce iertarea, aduce acceptarea, aduce și chiar prețul șipășii prin însă jert sa. De ce este periculos și astăzi marșionismul? Dacă accepți această idee, cumva, în colun colț al minții tale sau al inimii, pierzi rădăciune credinței care este în vechiul testament, pierzi seriozitatea despre dreptatea lui Dumnezeu și ajunge la un Dumnezeu doar iubitor, fără autoritate morală, o evangelie diluată și așa mai departe. Formele moderne ale marționismului de astăzi sunt printre noi și este important să le revelăm, să le expunem de mai degrabă. Apare foarte frecvent când oamenii spun că nu-mi place Dumnezeul din vechiul testament. Îl simt străind de ceea ce Hristos a revelat. Eu cred doar în Iisus, nu în restul Bibiei. Dumnezeu nu judecă pe nimeni. Și o oamenii omului nu îi place să fie judecat, condamnat, expus sau să i să arate greșelile. Omul feresc, omul hovnicet să acceptă judecată. Și trecem prin judecată și atunci când ne lăsăm expuși, și atunci când mături sim păcatele, nu și nou testament, și atunci când spune, dacă ne-am judecat singuri, n-am fi judecați, dar când suntem judecați, suntem pedepsiți de Dumnezeu ca să nu fim omorâți o dată cu lumea. Că pedepsiți încercă. Sau că Dumnezeu nu judecă pe nimeni, în ce treabare Dumnezeu, sunt reflexe marcioniste. Vreau să spun că vindecarea nu vine prin separare niciodată, ci prin integrare. Omul trebuie să accepte că poate fi iubit, dar și că poate fi trasă răspundere și trebuie să fie responsabil. Dumnezeu este un model de sănătate prin ceea ce face, este pentru noi un model de sănătate emoțională. El iubește profund, dar stablește și limite clare, cum și omul trebuie să o facă, că și el este creat după chipușă să mână la lui Dumnezeu. Dumnezeu oferă har mult, dar în același timp confruntă păcatul. Aceasta este de fapt maturitatea în concluzie, nu alegi într iubire și adevăr, ci le ții împreună, într-un balans. Și chiar în nou testament, nu mi-aduc acum aminte bine referința, dar spune că privește la bunătatea și la sprimaa lui Dumnezeu, cred în romani. La bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu. Hai să cauți să văd. Găsesc că scrie în Romani 11 cu 22. Uite-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu, asprime față de ce au căzut și bunătate față de tine. Dacă nu înceteți să rămâi în bunătate aceasta, admiteri, vei fi tăiat și tu. Apostolul Pavel face aici exact opusul marționismului. Nu se pară ci țună două realități. Pe de o parte bunătatea lui Dumnezeu, reflectată în hară, dare, acceptare, mântuire prin Hristos, dar și asprime lui Dumnezeu, care ne vorbește despre judecată, dreptate, consecințele reale ale păcatului. Deci este important să avem un echilibru teologic și asta nu înseamnă compromis dacă vorbeți de echilibru teologic, că Dumnezeu nu este doar iubire și nu este doar judecată. Este ambele în mod perfect. A vrea să fac o frază din acest verset care îmi place foarte mult. Nu te uita doar la bunătatea lui Dumnezeu și nu te uita doar la sprimea lui, ci privește-le pe amândouă, pentru că doar împreună îl reverează corect pe Dumnezeu tatăl. Și mulțumindu-vă din nou că v-ați făcut timp să ascultați acest episod nou. Vreau să fac o concluzie după care să închei cu o rugăciune. O concluzie vis-a-vis de această nouă provocare care este în interiorul creștinismului vis-a-vis de marcionism. Și sunt câteva adevărul care consider că trebuie să le ducem cu noi în viața de zic cu și să fiim atenți când cineva se para Dumnezeul Vechiului testament de Dumnezeu noului testament. Dumnezeu nu este contradictoriu, ci este complet. Nu există un Dumnezeu al noului și al vechiului testament, este același care ne iubește profund și continuu și care rămâne drept. O altă concluzie ar fi că bunătatea fără adevăr devine permisivitate. Un Dumnezeu doar bun, nu mai vindecă, dar confirmă starea în care ești doar. Nu cred că ne convine acest lucru, ci trebuie să le luăm pe am în două în considerare. Asprimea fără har duce la frică și condamnare, dar Dumnezeu nu te zdrobște ca să te piardă, ci te confruntă ca să te restaureze, nu le place oamenilor cuvântul, confruntare și starea confruntării. Dar la unii nu le place, pentru că eu am avut personal am văzut oameni care au spus ce vorbești de confruntare, nu trebuie să ne confrunte Dumnezeu sau cineva să ne confruntă. Adevărul este că Dumnezeu ne confruntă, îți voi pune în față, zice domnul, păcat le îți voi pune în față, dar el nu ne confruntă ca să ne condamne, ci ca să ne convingă să ne schimbăm starea. Pe de altă parte, o altă concluzie, asprime fără har duce întotdeauna la frică și condamnare. Dar Dumnezeu nu te zdrobește ca să te piardă, ci te confruntă și mă confruntă ca să ne restaureze. Așadar, Crucea este locul unde totul se unește. Acolo vedem cât de serios este păcatul, cât de dureros este păcatul, ce consecințe grave are păcat-o și cât de mare este iubirea lui Dumnezeu. Întotdeauna, dragilor, maturitatea spirituală înseamnă să poți privi ambele fețe ale lui Dumnezeu. Să nu fugi nici de adevăr și nici de dragoste. Hai să închem corugăciune. Tatălesc, stăm înaintea ta și în liniște și în adevăr, îți mulțumim frumos pentru că ne descoperi erezii contemporane care pot să afecteze și au să destabilizeze credința multora. Îți mulțumim că tu nu ești un Dumnezeu separat în Vechiul Testament și de cel din nou testament, ci ești un tot unitar ești un Dumnezeu care ai revelat progresiv și continuu de-a lungul istoriei, atât prin lege, cât și prin har. Îți mulțumim că nu ești un Dumnezeu pe care să-l modelăm după preferințele noastre, ci e un Dumnezeu viu, sfânt, drept și plin de dragoste. Doamne, învață-ne să privim și la bunătatea ta, fără să o transformăm în superficialitate, dar te rugăm învață-ne să înțelegem și asprimea ta fără să fugim de tine în frică. Te rugăm, Doamne, vindecă noi imaginea distorsionată despre tine, acolo unde te-am văzut doar ca judecător sau doar ca cineva care acceptă orice îngăduitor și permisiv iartă, doamne, descoperi-ne inima ta așa cum este cu adevărat. Doamne Iisus, îți mulțumim pentru crâța ta, pentru locul unde dreptatea și dragostea s-a întâlnit. Îți mulțumim că acolo pe Cruce, păcatul a fost judecat și noi am fost iertați. Z mulțumim Iisus, pentru că acolo unde asprime a căzut peste tine și judecata Tatălui a căzut peste tine, noi putem în consecință să trăim în bunătatea Lui, în bunătatea și în dragostea Tatălui. Dăne halul să rămânem în această bunătate, dar și puterea să trăm în adevărul tău. Dragă Duhul Sfânt, lucrează în inimele noastre o credință matură, o inimă sinceră, păzește-ne de erzi, dă-ne o viață care reflectă caracterul lui Dumnezeu, ajută-ne să nu ne ascundem, să nu ne justificăm, să venim înaintea ta așa cum suntem și să fim transformați, ne lăsăm transformați și peste toți cei care ascultă acum Doamne, varsă pace, lumină, claritate, ridică povara fricii, rupe lanțurile vinovăției, și așa în inimele lor siguranța că sunt iubiți, dar și că sunt chemați la o viață nouă. Te rugăm în numele lui Iisus Hristos și îți mulțumim! Amin. Fiți binecuvântați, o săptămână binecuvântată și ne auzim la următorul episod!