Lumini și Umbre

Creat pentru Lumină, pierdut în șiretlicuri

Vasile Emil Bîrlea (Lică) Season 3 Episode 14

Use Left/Right to seek, Home/End to jump to start or end. Hold shift to jump forward or backward.

0:00 | 29:17

Eclesiastul 7:29 este o oglindă.

El ne spune: ai fost creat pentru lumină, dar ai învățat umbra.

Ai fost creat pentru adevăr,dar ai învățat strategia.Ai fost creat pentru simplitate, dar ai devenit complicat.

Și poate cea mai mare minune a Evangheliei este aceasta:Dumnezeu nu ne mântuiește printr-un șiretlic divin,ci prin adevăr revelat.

Restaurarea nu înseamnă sofisticare spirituală,ci întoarcere la integritate.


SPEAKER_00

Vă salut, dragi prieteni de pretutindeni de aici din zona Los Angeles, California, lângă Oceanul Pacific, unde primă vara este așa de scurtă, direct simțim zile de vară. Este frumos, este minunat. Și ne bucurăm de soare, ne bucurăm de natură de tot ce dumnezeu a creat. Chiar făceam recent o într-o consiliere o meditație și rugăciune de contemplare cu unul dintre clienți, contemplare a ceea ce dumnezeu a creat munții marea, pele oceanele, tot ce cuprinde munții, stelele, râurile, stelele, râurile, stelele, luna și soarele și tot așa cum spune, salmistul. Deci este fantastic când te oprești și te uiti la ceea ce Dumnezeu a creat. Da Biblia spune că Dumnezeu l-a creat pe om și le da stăpanire peste pământ. Dar asta vreau să mă ocup de un verset din Ecleziastul 7 cu 29 unde spune așa. Iată ce am găsit Solon, că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe și reteni. Este interesant că natura și legile naturii își urmează cursuri frumos și chiar și în lumea de la lumea insectelor și până la lumea animalelor și micro și macro, cosmosul cu toate respecta, însă omul spune că umblă cu multe și de tereni și de clicuri cum vreți, și am editat la acest verset într-o duplă masă recent și m-am gândit că nu am fost făcuți pentru integritate, însă ne-am pierdut în multe foarte multe strategii. Am fost făcut simpli de Dumnezeu, dar în neprihănire și așa mult omul complică lucrurile și interiorul, am fost crească pentru lumină a fost creas pentru lumină, dar m-au zis dese vorbind despre umbre. Învățăm să umblăm în umbre și ne plac umbrele însă, parcă ne și temem de el. Este așa o pendulare între astea, între plăcere și pendulare. În general, omul a devenit fragmentat datorită păcatului, și de acolo au început to aceste disorți distorsiuni. Și asta nu spun că ne uităm că trebuie să ne uităm la alții. Ne uităm la noi. Nu uităm la noi în primul rând, și uităm și la alții. Și vedem o diagnoză scurt, exact cum a constatat- și Solomon. El nuai ca a studiat lumea animalelor și insectelor, și așa cum spune Biblia, ci a studiat și condiția umană care a ajuns devastatoar. El însuși a falimentat la acest capitol în a doua parte a vieții lui. Coate că a fost înțelept. Solomon aici nu face și nu vrea să ne ducă în filosofie abstractă, ci el descrie aici prin acest verset, foarte mult. Tragedia omului și starea decadent în care omul a ajuns. Practic, el vrea să ne spun că Dumnezeu a creat pe om drept, dar omul ales complexitatea ace a păcatului. Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, zice el. Teologic, aceasta trimit la neite direct la ideea de imagodei omul creat după chipului Dumnezeu din CNS a nu cu 27, adică fără prihană, nu înseamnă impecabilitatea absolută ci la creat Dumnezeu om într-o integritate morală, a avut o armonie interioară și de la homeostază până la care este armonia interioară, biologică și psihică cu toată complexitatea lui până la armonia și cu lucrurile din jurului, cu natura cu relaționarea cu tot ce înconjura. Dumnezeu la crea pe om cu o unitate între voință și adevăr. Însă omul nu zic, nu intru în detalii și nu descriu cum, dar a ales a ales o cale care la început părea ușor paralelă, dar în cei din urmă vedeți la îndepărtat de mult de Dumnezeu, încât este greu asta se asculte voce, se asculte inima, se asculte chemarea. Deci asta se fac apel prin predicatori cu îngere sau prin în. Dumnezeu se vorbește și prin îngeri, poate să vorbească și prin circumstanțele vieții, prin vise, prin Biblie, în primul rând, prin cuvântul lui, dar și prin alte mijloace. Este chemat de Dumnezeu din nou în această dar în această relație de părtășie cu El, cu Dumnezeu. Omul era aliniat cu Dumnezeu, era aliniat cu Sine, cu tot ce era, ci însemna aproape său cu creația însă. Nu a exista nicio mască, nicio strategie de ascundere, duplicitarism sau ce vreți altceva să ne gândim. Nu. Totul era transparent. Dar omul zice că umblă cu multe și retlicuri. Aici apare fractura sau ruptura care despre care vorbeam. Și aici terminul și retlicuri sugerează planuri complicate. Om umblă cu multe, dar observat oameni care atât de bâli, atât de sucesc, atât de mai răstărmăces. Sau pe de altă parte raționalizările pot să fie aceste și letlicuri în care încearcă să în mod rațional să explice lucruri care de fapt se ascundă prin raționalizare. Justificări multe foarte multe mecanisme de evitare de a spune adevărul, de a se lăsa în apele limpe și plăcute ale păcii și adevărului. În general, omul abordează o manipulare subtilă. Păcatul nu este doar neascultare, este și aceasta, bineînțeles, dar este și un soi de inteligență separată de Dumnezeu. Suntem deștept să nu avem nevoie de Dumnezeu, știm noi cum să ne rezolvăm problemele. De fapt un devem prima strategie a fost ascunderea. Prima primul și retric. Prima reacție după ce omul nu și-a dat seama că a încălcat porunca lui Dumnezeu. Nu a fost nici păcăința, nu a fost nici expunerea cum suntem învățați astăzi pe bună dreptate când cineva vrea să se întoarcă la Dumnezeu, așa cum sunt doamne la tine, nu, ci acoperirea. Asta a învățat omul și a s-a transmis într-o formă tot mai complexă de-a lungul acestor 600 de ani de existență a omului pe pământ, a civilizație adamice. Și această acoperire a luat forme incredibil de complexe. Și retlicul este încercarea omului de a-și salva imaginea fără să-și confrunte inima, fără să fie în adevăr. Acuma, în ceea ce privește dimensiunea relațională, pentru că acolo ne rănim în relații ne și vindecăm în relații, dar cel mai mult în rând și acolo apar cel mai rând din relații, ceea ce se întâmplă între noi oamenii. Obăm cum oamenii parcă ca și patern, ca și tipar comunică defensiv, se apără, se ascundă, și punere, manipulează emoțional, cei care sunt mai agresiv, mai incisiv, mai sau alții construiesc o imagine de sine foarte o mască, foarte acceptabilă social, nu este vorba de intimitate, intimitatea nu mai este nici în relații, din păcate, în relații de soție, unde ar trebui să fie o intimitate și o transparență, din păcate, în concilier, vedem această tragedie de acești ajung la multe probleme. Sau în relația dintre noi, oamenii ne spunem jumătăți de adevăr. Exact cum a făcut șarpele în grădină. Nu veți muri, veți fi ca Dumnezeu cunoscând binere și răuli. Sigur că Dumnezeu cunoaște bine, cunoaște și rău, de la El generează binere și răul. Poate te șochează această afirmație, dar îți dau și versetul din Biblie, unde spune că El generează binere și răul Dumnezeu, și și ar putea dreptate că Dumnezeu a generat binele și răul, și veți fi ca Dumnezeu. Numai că dar să vă dau referința biblică. Și referința este din Isaea 45 cu 7, unde spune eu întocmesc lumina și fac întunericul, eu dau propășrea așa duc nenorăcirea. Eu, domnul, fac toate aceste lucruri. În unele traducere engleze apare I create evil, termenul ibraic ra. Po însemna rău moral sau păcat, dar și calamitate, dezastru judecată. În context Isai vorbește despre suveranitatea lui Dumnezeu asupra istoriei. Dar și sunt pasaje în care, de exemplu, în plângerile lui Elemia 3 cu 3 și 8 spune nu este oare din gura celui prea înalt și binele și rău. Contextul este unul al judecății asupra Iusalimului, dar este adevăr. S una 3 cu șase spune se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără să fi făcut domnul. Din nou terminul se referă la calamitate judecată, nu la păcat moral. Deci, nu în sensul că Dumnezeu crează păcat omoral, nu, ci o judecată, o calamitate, o exicitare a dreptății lui, asupra istorie, asupra unui context anume. Deci Dumnezeu este suveran peste tot ce există, el nu este autorul păcatului, dar el de fapt în Biblie găsim aceste referințe și sunt și altele care ne arată că de fapt și ar pele nu a greșit sau nu a spus un adevăr pe jumătate și mă întorc la ceea ce am lăsat anterior fând această paranteză și anume faptul că omul a învățat în relații să nu spună adevărul sau să spună adevărul pe jumătate. Dar nu numai în relația dintre oameni, ci și în relația cu Dumnezeu, omul, îmbăcu și retlicuri, negociăm noi ca oameni cu Dumnezeu în loc să ascultăm decât ori nu negociem în rugăciuni sau îl trimite pe Dumnezeu să aibă grijă, să facă, să poarte de grijă. Ascult câteodată ca și pastor, ca și consilier, ascult rugăciuni deci vă spun ca și structură. Rugăciuni în care nu există mulțumire, laudă recunoștință, nu mai cerere ceere. Asta nu este rugăciune, asta este comandă, asta este ca și cum Dumnezeu ar fi sluga. Da, deci nu se face așa. De acea avem rugăciunea domnească Tatăl noastră, în care este o structură modul în care intrăm în prezența lui Dumnezeu. Oamenii sunt învățați când se intre în prezența unui președinte a unui demnitar introducere cu prins încheere, dar eu cred că este important să sigur putem intra în prezența lui Dumnezeu or când oricum el ne vede, nimic nu este ascuns față de el. Dar pentru o frumoseție a dialogului și o binecuvântare a ta, nu a lui. El Dumnezeu este tot suveran și atât puternic, dar este important să-l iau, să-l glorifici. El merită. El merită. În schimb am harus să ascult și oameni care se roagă și găciunea lor, apreciază foarte mult mâna, dragostea, bunătatea lui Dumnezeu. Deci, în relația cu Dumnezeu, ne justificăm în loc să măturisim doamne dar din cauza aia, din cauza aia, Eva, Adam, șarpele. În loc să mărturisim doamne. Eu am păcătuit. Dar vedem în exemplu, în cred, Daniel 9 și în alte rugăciuni de păcuință a oilor lui Dumnezeu, în care ei se identifică cu păcatul, poporului și spune Doamne, noi am păcătuit. Ei spun doamne, noi se cuvine. Și oamenii care se știu mărturisii, am scris o carte despre mărturisirea păcatelor, găsiți pe WW, bărlea Counselling.com, acolo sunt toate cărți, le puteți da în dat. Spărisirea păcatelor, ce important este să le mărturisim așa cum au fost. Și cine este interesat de mărturițirea păcatelor, avem un exemplu chiar în David, unde spune David la momentat când se roagă doamne iartă în păcatele pe care nu le cunosc. Adică nu le cunosc în sensul că nu am realizat că sunt păcate sau nu am uitat de am uitat că leam făcut. Și dorința mare a avut el să fie curată înainte lui Dumnezeu. S-a și tu și eu această dorință întotdeauna. Deci în relația cu Dumnezeu, de multe ori spiritualizăm, ne dăm neprihăniți, neprihnă proprie. În loc să ne smerim, în loc să ne pocuim, în loc să umblăm smeriți, cum spune mica. Ce e altceva ce să cere omule, decât să umbiți smeri cu Dumnezeul tău. S iubești miela și dreptate, desigur. Deci reticul ăsta distruge încrederea atât în relație cu oamenii, cât și în relația cu Dumnezeu. Și retricul ăsta și retlicul produce distanță. Tu simți când partenerul, partenera copii sau te produce o distanță. Și tu trebuie să stai aproape, pentru că trebuie să acceți, trebuie să iubești, adică trebuie. E de dorită asta, dar totuși produce acea distanță care creează un disconfor și nu îți place. Și reticul creează și relații funcționale uneori în unele contexte, dar nu autentice. Pentru că unii sunt și reț și au, uite ce strategie are, cum se comportă, ce sociabil este. Dar nu sunt relații autentice de multe ori. Deci, și reticul astea sunt atât de complexe sau dezvoltat de la lungă aceste mii de ani. Din perspectivă psihologică, acest verset descrie că omul a învățat să-și dezvolte niște mecanisme de apărare foarte complexe. Și anume, proiecție, negare, chiar omorul, disociere, sublimare sunt vreo 16 20 de mecanisme psiologice de apărare ce sunt, ele sunt aceste mecanisme sunt binecuvântare, sunt atât de Dumnezeu că atunci când se întâmplă o traumă sau un șoc emoțional, să fie să-l procesăm bă să ne detașă în băță să ne putem să prelucrem evenimentul și să de aceasta de o parte sau putem să-l selectăm sau să procesăm mai târziu prin mecanismele psihologice de apărare, îl băgăm subconștient acel eveniment, dacă este prea dureros, prea tragic, îl negăm sau pur și simplu sunt mai multe mecanisme, cum am spus. Dar mai târziu îl procesăm. Însă dacă ne folosim prea adese mecanisme de apărare, atunci ajungem să fim și reți. Dacă nu le folosim, putem să avem șocuri care să destabilize și să aducă psihosomatic bol și probleme în viața noastră. Deci aceste mecanismi de apărare nu sunt relați, dar modul în care le folosim să poate să degenereze. Din perspectivă psihologică, acest verset mai descrie și disonanța cognitivă, adică crezi una, dar faci alta. Sau identităților false sau adaptărilor de supraviețuire, deci scapă cine poate. Omul totuși a fost creat integru și căderea a produs fragmentare atât interioară, cât și în relație unii cu alții. Astfel că se advenim așa mai aproape de noi, cei care suntem credincioși, apare masca religioasă, fariseismul, masca puterii, masca controlului în societate, în biserici, în comunități, masca independenței. Și aceste și retricuri sunt expresia unui eu rănit care încearcă să supraviețuiască de fapt. Versetul de astăzi spune că Dumnezeu a făcut pe om neprihănit al el umblă fără prihăcut, zice aici, dar el umblă cu multe. Și reteni. Adică dacă nu funcționează unele, folosește altele cu multe, are multe la burdător. De ce nu putem trei oare simplu? Știți de ce? Pentru că lumea învață să trăim complex și foarte sofisticat de la lucrurile cele mai mici sau nevoile zilnice până la carieră și chiar și religie sau credință. Simpliitatea cere vulnerabilitate, cere să fii tu însuți. Îmi place să practic uneori meditații și rugăciune prin detașare, ne detașăm de împreună cu clienții la consiliere sau personal, practic când vreau să mă apropiu, adânc adânc de Dumnezeu. Ce fac? Metașez de tot ce am, de tot ce sunt, de realizări, diplome, lucruri materiale, bunuri materiale, merite și orice le punem ca și eu într-o coajă de cea ca și de pe o ceapă totăm câte o coaje la o parte. Până când rămânem go și descoperiți înainte de Dumnezeu, așa cum el ne-a creat, de vulnerabil. Dar și atunci, acolo este locul în care Dumnezeu te poate întâlni așa frumos și să nu mai ce să pui înainte. Pentru că acolo nu mai fi cu și reclicuri, nu mai pui înaintea lui mecanisme de apărare, nu mai pui înaintea lui identitate falsă, nu mai pui înaintea lui, nu mai negocizi în loc să asculți de el, nu te mai justifici, nu mai te spiritualizezi, nu mai te prefaci, nu, nu, nu. Acolo este locul frumos în care el te poate întâlni. Dar revin. Deci nu putem să trăim simplu, pentru că omul căzut trăiește în strategii și în șretlicuri, pentru că a trăi în lumină presupune a fi fără prihană, a fi nu numai vulnerabil, dar a fi și smerit și pocăit. În consilierea pastorală rar întâlnește un om rău, pur, întâlnește oameni răniți care au devenit strategici, foarte strategici. Iar vindecarea nu începe cu demascarea brutală, ci cu restaurarea siguranței. Bineînțeles ro să descoper sau să reveleze și aspectul pozitiv al concilii, adică vin oameni care într-adevăr. Vină la consigliere într-adevăr, oameni care învață să se ascundă și care sunt foarte strategici rănit datorită, însă sesiunile, rugăciunile din consilier a creștină care o facem la dupe om cu ajutor lui Dumnezeu, într-un local al predării, al creșterii, al dezvoltării, pentru că este calea aceasta este mai bună și ajung să leagă singuri, să înțeleagă și să leagă că este calea care ajută cel mai mult în dezvoltarea proprii evoluții spirituale și personale. Dar vreau să știți că în consiliere Pentru vinde care interioară, nu începe cu o demascare brutală. Ăsta ești acolo, nu fac mulți. Nu, nu, nu. Și cu restaurarea siguranței și a încredere din Dumnezeu și că în slăbiciunile noastre, puterea lui se face de săvârșită, nu ne este frică să recunoaștem în conciliere slăbiciunile, părțile mai puțin plăcute despre noi și acolo începe vindecarea. Evangelia nu ne oferă strategii mai bune, ne oferă o inimă nouă de fapt. Pentru că prin Hristos, masca întotdeauna poate să cadă mai dacă vrei, pot să o păstrez, și alții vedem și în Evangeliei nu draucând detalii, în care și au păstrat masca. Și în care au plecat sunt cristalți de la Iisus, tânărul bucat, aveam multe bogății și a plecat foarte supărat de la Iis. Și asta îți plaacă mulți oameni supărat din biserică la Ius. Deci masca ta poate să cadă, poate să nu cadă, să o păstrez sau să o schimb cu asta. Dar prin Hristos, defensiva, apărarea, motivarea poate fi abandonată și făcut loc dat un spațiu al deschiderii totale pentru care Dumnezeu prin Duhul Sfânt să lucreze, ca identitatea să fie restaurată. Harul este spațiul un mai trebuie să manipulăm pentru a fi acceptați sau să ne luăm înști pentru a părea ceea ce nu suntem. Este un spațiu un putem să lăsăm aceste ajuns, unde nu suntem judecați, suntem iubiți așa cum suntem, cum a fost fiul și Pitor când s-a întors la tatăl. El spunea mereu, nu sunt vrednic, bine, unii iau ce altă parte sunt vrednici am și se motivează, dar nici cealaltă parte, nu sunt, Doamne, ci pur și simplu, harul este un loc al restaurării. Omul drept de la creație este anticiparea omului restaurat în Hristos. Acuma în căsnicie de exemplu, nu strategia salvează relația, ci adevărul spus cu blândețe. Sunt multe tipuri de psihoterapie pentru familie sistemică structurală, sunt multe tipuri de abortare pentru restaurare unui căsnici, dar adevărul spus cu blândețe, acceptarea, iubirea celui lalt în primul rând acolo. În prieten de exemplu, nu impresia contează ce autenticitatea, ce impresie ai, ce mașinai ai. Vă să vă spun că aici în America, sigur că mergi pe stradă pezi fel și fel de mașini cu 10 ani în urmă când m-am mutat din România în America, aveam tendința asta să văd ce mașină cu care are cu tare sau cel cu care. Nu, eram curios. Totdeauna am avut o mașini bune, foarte bune, mulțumesc lui Dumnezeu. Dar venind aici au tendință de asta, că ce marcă, ce cai putere sau știu ce alte caracteristici tehnice. M ales cam în băiat care îi plac mașinile și. Dar imediat, această pasiune s-a stins pentru în mod normal, aici nimeni nu știe ce mașinai ai. Parcăz în parcări mari, la biserici, uriașă, parcări uriaș sau în magazine sau dacă vine o marine acasă, parchează, iarăși în locul pentru musafir sau pe stradă desul departe de casă, sau știu eu, sau pe lângă drive sau nu știu, nu ai ocazia să vezi mașina celălă sau și la tu să vadă mașina. Este o prostie că mulți români vin și se împrumută să aveți mașini sofisticate, vengoase varosane sau cum vreți le mai numeri de cocalari, zice. Pentru ce? Ce vreți să impresionezi? Pe ce nu vrei să impresionezi. Trebuie să trăim la nivelul la care ne permite, frumos, cu mulțumire în inimă și cu protecția lui Dumnezeu ca asta este mai importantă decât numele mașinei sau compania care produsă. Deci, nu imaginea, nu asta este, ci integritatea inimii. În viața personală nu justificarea păcatului, ci confruntarea lui în lumină. Pot să justifiți păcatul, poți să justifi și o viață păcătoasă, dar expunerea la lumină, zice Domn Iisus Hristos în agată pe ian, că oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau reele. Odată venită lumina în lume. Deci aceea de multe ori când lumina din cuvânt este pusă pe viața ta, nu te ascunde. Mine stai în lumină, doare sau este rușinos poate de moment că vrei să anumită pete din viața ta, morală sau spirituală, că unii sunt implicați spiritual în ocultism, în alte forme, dar este curățător, este transformator, este înnoitor. Deci, în concluzie, Elesiastul 7 cu 29 este o oglindă. Ne spune că omul, omul a fost creat pentru lumină, dar a învățat umbra, ai învățat și retricuri. A fost creat pentru adevăr, dar ai învățat multe strategii de a te apăra, de a te justifica, de a te ascunde. A fost creat pentru simplitate, dar a devenit complicat. Dumnezeu nu ne mântuiește print și retric divin, ci prin adevăr revelat. Restaurarea nu înseamnă sofisticare spirituală și întoarcere la integritate. Îți doresc ca Dumnezeu să te bine cuvinteze să umbli din putere în putere din lumină în lumină. Îți doresc din toată inima mea, ca ascultând aceste lucruri să înțelegi că e mai bine a alege calea adevărului și a luminii decât a măștilor. Ecleziastul 7 cu 29 ne arată că problema omului nu este creația, și că la creația am fost făcuți de săvârși perfecți de Dumnezeu însuși, ci alegerile care au urmat în viața noastră ca oameni. Dumnezeu ne-a făcut integri, dar păcatul ne-avățat strategii de ascundere și retricuri. Restaurarea nu înseamnă să devenim mai sofisticați spirituali, nu, ci să ne întoarcem la simplitatea și integritatea pe care Dumnezeu a pus acolo adânc în noi să o lăsăm să se reveleze. Pentru că am fost creați pentru asta. Dumnezeu să vă binecuvinte și ne auzim în episodul următor.